Sunt zile când aș vrea să stau în pat, protejată de păturica mea magică. Nu doresc să ies din micul meu paradis,în schimbul, privirilor încruntate sau supărate ale oamenilor de pe stradă, a ocheadelor aruncate de la bărbați sau femei, acum se practică indiferent de gen. Asta e nimica toată pe lângă poveștile în care ești băgat cu forța și unde mai pui că faci lucruri la care nici nu te-ai fi gândit, ei bine poveștile acelea minunate sunt bârfele persoanelor care te iubesc și îți poartă o stimă cât casa. Cam așa ar fi o dimineață frumoasă, la o ceașcă de cafea.
Viața merge mai departe...
Mă plimb prin pădure, verdele ei te relaxează și îți dă energie, azi poate fi ultima plimbare, vacanța s-a terminat. Trebuie să mă întorc în junglă. Mi-am încărcat bateriile, Am meditat destul și e timpul să mă întorc, din păcate, însă.
Ies din pădure și merg spre lac, îmi amintesc de prima zi aici, lacul era plin de flori de nufăr. Era minunat. Acum e ca o oglindă în care cerul se reflectă.
Cerul senin odinioară, acum e străbătut de stoluri de păsări. Norii pufoși au mai dispărut. Numai pădurea îți mai păstrează verdele...
Ajung la căsuță și primul lucru pe care îl văd de la intrare sunt valizele, pe care le-am pregătit aseară. Sinceră să fiu nu mi-aș dori să părăsesc locul acesta, chiar m-am simțit acasă și în siguranță, oriunde aș fi mers.
Îmi este dor și de viața mea de dinainte de a veni aici, dar în locul acesta minunat, m-am regăsit, m-am descoperit, am avut timp să fac lucruri, pe care doar mi le doream și la care doar visam. Tot aici mi-am dat seama că trebuie să am mai multă grijă de mine, nimeni nu o va face mai bine ca mine. Am reușit să uit, mă rog, am acceptat ce a fost, mi-am recunoscut vina. Am învățat că viața poate fi frumoasă, dacă știi într-adevăr să te bucuri de ea. Urc în mansardă, îmi este foarte greu să părăsesc camera asta, e ca și cum aș lăsa o bucată din mine aici. A fost singurul loc al casei unde mi-am petrecut tot timpul și sincer nu m-am plictisit niciodată, adesea descopeream câte ceva care mă uimea.
Las locul care m-a vrăjit toamnei. Ea îl va face frumos, mansarda mereu va fi alintată cu ploi reci și apusuri magice, pădurea și lacul vor rămâne în tăcere și printre pete de culoare, iar eu mă voi bucura de toamnă într-un alt loc, numit tot acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu