Istoric

                  Cele mai multe postări dezvăluie doar supărarea, negativele  vieții. Și regret asta, dar când sunt supărată spun lucrurilor pe nume. Am creat blogul din dorința ca ceilalți să citească. Când  eram  mică îmi publicam lucrările la revista școlii, apoi am observat ca lucrările mele plac mi-am dorit ca ele să apară în alte reviste  pentru copii. Eu îmi cumpăram  lunar "Cărticica draga mea", și pentru această revistă am trimis niște lucrări, dar nu au fost publicate. Când  am crescut am descoperit că pot publica  pe blog și apoi a apărut ideea de a scrie un roman.
                 Sincer nu mi-ar plăcea sa am o meserie pentru totdeauna, aș vrea să fiu în fiecare zi altceva. Când eram mică îmi doream să mă fac profesoară, apoi pilot,  să zbor printre nori, avocat, polițist (fără gogoși), dar cea mai încântătoare meserie este aceea de a lucra pentru  FBI.
                   Când stau și mă gândesc la mine, mai exact la atuu-rile mele, am impresia că scrisul e cea mai mare comoară a oricăruia și toți  suntem talentați, pentru că fiecare are un tip de "scris.
               

21:20

                      Prima dată când nu pot citi, din cauza supărării. Stau cu căștile în urechi și îmi mușc buza, nasul îmi curge și mă abțin  să nu plâng.
                   Vreau  să  fiu de partea binelui și să apăr oamenii care au suferit cu adevărat și s-au săturat de plâns... În secolul XXI femeia nu mai reprezintă nimic, dar Doamne aș vrea să Te întreb: "De ce ai făcut-o din coasta lui Adam  ca să fie călcată în picioare? "  Și eu sunt "o femeie în viitor" și nu vreau să sufăr, să plâng, să fiu umilită și bătută pentru orgoliul sau beția masculului. Perfecțiunea  nu am întâlnit-o nicăieri, dar nu-și dorește nimeni să o dobândească pentru că... suntem oameni... o scuză penibilă.
                Puține doamne s-au iubit pe sine... vreau și eu să fiu egoistă, în raport cu lumea  și nu reprezint  nimic pentru ei. Nu vreau să cunosc prețul succesului pe baza altuia.  Dacă nu visezi nu ești om, visele îți dau viață, te ambiționează și te fac să zbori până la cer și înapoi.
               Din nefericire nimeni  nu-mi împărtășește aceleași sinceritate, colaborez cu sentimente și primesc superficialitate. Câteodată aș vrea să scuip viața ochi!  Când sunt tristă închid ochii și văd zâmbetul mamei și apoi plâng pentru că nu e lângă mine. Prețuiesc orice cuvânt care mi-l amintesc de la ea. Aș vrea să zbor până la ea, nu pot, în schimb urc o scara din lacrimi până la ea, la fotografia ei. Până și fotografia îmi spune: "Fii tare! " Nu mai îndrăznesc să mă mai uit la nicio fotografie... am izbucnit în plâns și mi-am dat seama că nu sunt așa de puternică ca mama... mama mea!    
           SOLO

De Crăciun să fim mai buni!

                Cu colinde de Crăciun, vă doresc un an mai bun și cu dragoste creștină, să primiți în dar lumina, zurgălăi de flori de gheață, mult noroc în viata!
                    CRĂCIUN FERICIT!

Din viața concertelor

        Joi la sala Ion Petrovici a  fost un spectacol de muzică, poezie și umor cât cuprinde. Spectacolul "Cântec de Tecuci cu vorbe de... Humor" a adus în sala mulți fani ai muzicii folk, printre fani s-a numărat  și  un băiețel de 3 luni.
       Spectacolul mi-a plăcut foarte mult pentru că transmitea publicului aceea stare pozitivă care ne place tuturor. De asemenea mai putem admira  faptul că  spectacolul a fost live mai ales ca în zilele de azi puțini artiști, cântăreți cântă live în timpul concertelor. Pamfletele scrise de Sorin Poclitaru  au adus "humorul" prin cuvintele care moralizau defectele oamenilor.
            Când va fi următorul spectacol?

Candidați la fericire

                         Lumea ficțională nu este reală, dar se inspiră din realitate, lumea noastră. De curând am auzit o poveste, care m-a impresionat:

"Era un om curajos și lucid care săturat să trăiască printre semenii lui și răutatea acestora într-o zi a  mers în pădure în încercarea de a-și găsi un loc ideal în care razele soarelui să pătrundă printre frunzele copacilor; răul să-l anunțe de orice furtună. După doi ani de zile căsuța a fost gata. Omul și-a adus cu el biblioteca lui de suflet, cafea și fotografii. Era fericit, pentru că nimeni nu putea să-i spună nimic, cu toate că unii dintre noi spun că trăia în singurătate, El nu se simțea singur. Singurătatea o simți când ești cu semenii tăi și nu le poți spune nimic, nu ești fericit cu ei, pentru că nu te vor lăsa să fii tu.

                Originalitatea unui om se poate citi prin ochii lui, unele cuvinte ni se par fără rost, dar fără să ne dăm seama acele cuvinte au cel mai mare impact asupra noastră. "

"Frumoși sau urâți, proști sau deștepți, norocoși sau ghinioniști, între două certitudini -nașterea și moartea- suntem  în stare să renunțam la multe idei și la o droaie de idealuri: dar, pitită undeva în suflet, păstrăm nebiruita aspirația spre fericire. Oricum, cu toții ne considerăm niște candidați, posibili aleși la un ecran al destinului. Sperând... Speranțele ni se vând cu tona, iar noi abia așteptăm să fim mințiți. Ne mințim la rându-ne cât ne țin puterile, trăgând nădejde că măcar o data, una singură, fericirea are să-și arunce ochii asupra noastră. Deși ea nu prea are obiceiul astă, noi, condamnații la viață, cutreierând prin lume într-o doară, o tot pândim. Ne automințim. E poate cea mai frumoasă închipuire plăsmuită de mintea noastră o umbra proprie la care ne adăpostim când în moalele capului ne bat razele unui soare nemilos, pe drumul nostru între doua certitudini. "

AM cules scrisorI de dragoste

                             "Prima oară... eram pe hol, mergeam și cu o privire m-ai transformat în ce sunt acum! Nici nu știu ce m-a atras mai mult la tine, să fi fost ochii tăi verzi, să fi fost zâmbetul tău dulce, nu mai contează. Tot ce știu este că îmi placi, și nu visez la prea multe decât să mă cunoști...
              Din aceea  frumoasă zi de mai, o luna magică în care amândoi ne-am născut am încercat să aflu cât mai multe despre tine. Cu timpul ai devenit o obsesie pentru mine. Chiar  dacă nu ți-am arătat-o, eu te-am urmărit mereu, cu tot cu gesturile tale, tot ce ține de tine. Te-am examinat cum n-a făcut-o nimeni, nici chiar Ea.
Am fost ca o umbră sau poate că încă mai sunt, și țin mult la tine. Chiar nu aș vrea să te pierd și poate din acest motiv n-aș vrea sa afli de existența mea și de ceea ce simt pentru tine. Îmi este frică, cu toate că uneori  mi-aș dori să știi... Orice s-ar întâmpla vei rămâne undeva  în sufletul meu toată viața. Nici dacă vreau nu pot uita numele tău. "