Istoric

                  Cele mai multe postări dezvăluie doar supărarea, negativele  vieții. Și regret asta, dar când sunt supărată spun lucrurilor pe nume. Am creat blogul din dorința ca ceilalți să citească. Când  eram  mică îmi publicam lucrările la revista școlii, apoi am observat ca lucrările mele plac mi-am dorit ca ele să apară în alte reviste  pentru copii. Eu îmi cumpăram  lunar "Cărticica draga mea", și pentru această revistă am trimis niște lucrări, dar nu au fost publicate. Când  am crescut am descoperit că pot publica  pe blog și apoi a apărut ideea de a scrie un roman.
                 Sincer nu mi-ar plăcea sa am o meserie pentru totdeauna, aș vrea să fiu în fiecare zi altceva. Când eram mică îmi doream să mă fac profesoară, apoi pilot,  să zbor printre nori, avocat, polițist (fără gogoși), dar cea mai încântătoare meserie este aceea de a lucra pentru  FBI.
                   Când stau și mă gândesc la mine, mai exact la atuu-rile mele, am impresia că scrisul e cea mai mare comoară a oricăruia și toți  suntem talentați, pentru că fiecare are un tip de "scris.
               

21:20

                      Prima dată când nu pot citi, din cauza supărării. Stau cu căștile în urechi și îmi mușc buza, nasul îmi curge și mă abțin  să nu plâng.
                   Vreau  să  fiu de partea binelui și să apăr oamenii care au suferit cu adevărat și s-au săturat de plâns... În secolul XXI femeia nu mai reprezintă nimic, dar Doamne aș vrea să Te întreb: "De ce ai făcut-o din coasta lui Adam  ca să fie călcată în picioare? "  Și eu sunt "o femeie în viitor" și nu vreau să sufăr, să plâng, să fiu umilită și bătută pentru orgoliul sau beția masculului. Perfecțiunea  nu am întâlnit-o nicăieri, dar nu-și dorește nimeni să o dobândească pentru că... suntem oameni... o scuză penibilă.
                Puține doamne s-au iubit pe sine... vreau și eu să fiu egoistă, în raport cu lumea  și nu reprezint  nimic pentru ei. Nu vreau să cunosc prețul succesului pe baza altuia.  Dacă nu visezi nu ești om, visele îți dau viață, te ambiționează și te fac să zbori până la cer și înapoi.
               Din nefericire nimeni  nu-mi împărtășește aceleași sinceritate, colaborez cu sentimente și primesc superficialitate. Câteodată aș vrea să scuip viața ochi!  Când sunt tristă închid ochii și văd zâmbetul mamei și apoi plâng pentru că nu e lângă mine. Prețuiesc orice cuvânt care mi-l amintesc de la ea. Aș vrea să zbor până la ea, nu pot, în schimb urc o scara din lacrimi până la ea, la fotografia ei. Până și fotografia îmi spune: "Fii tare! " Nu mai îndrăznesc să mă mai uit la nicio fotografie... am izbucnit în plâns și mi-am dat seama că nu sunt așa de puternică ca mama... mama mea!    
           SOLO

De Crăciun să fim mai buni!

                Cu colinde de Crăciun, vă doresc un an mai bun și cu dragoste creștină, să primiți în dar lumina, zurgălăi de flori de gheață, mult noroc în viata!
                    CRĂCIUN FERICIT!

Din viața concertelor

        Joi la sala Ion Petrovici a  fost un spectacol de muzică, poezie și umor cât cuprinde. Spectacolul "Cântec de Tecuci cu vorbe de... Humor" a adus în sala mulți fani ai muzicii folk, printre fani s-a numărat  și  un băiețel de 3 luni.
       Spectacolul mi-a plăcut foarte mult pentru că transmitea publicului aceea stare pozitivă care ne place tuturor. De asemenea mai putem admira  faptul că  spectacolul a fost live mai ales ca în zilele de azi puțini artiști, cântăreți cântă live în timpul concertelor. Pamfletele scrise de Sorin Poclitaru  au adus "humorul" prin cuvintele care moralizau defectele oamenilor.
            Când va fi următorul spectacol?

Candidați la fericire

                         Lumea ficțională nu este reală, dar se inspiră din realitate, lumea noastră. De curând am auzit o poveste, care m-a impresionat:

"Era un om curajos și lucid care săturat să trăiască printre semenii lui și răutatea acestora într-o zi a  mers în pădure în încercarea de a-și găsi un loc ideal în care razele soarelui să pătrundă printre frunzele copacilor; răul să-l anunțe de orice furtună. După doi ani de zile căsuța a fost gata. Omul și-a adus cu el biblioteca lui de suflet, cafea și fotografii. Era fericit, pentru că nimeni nu putea să-i spună nimic, cu toate că unii dintre noi spun că trăia în singurătate, El nu se simțea singur. Singurătatea o simți când ești cu semenii tăi și nu le poți spune nimic, nu ești fericit cu ei, pentru că nu te vor lăsa să fii tu.

                Originalitatea unui om se poate citi prin ochii lui, unele cuvinte ni se par fără rost, dar fără să ne dăm seama acele cuvinte au cel mai mare impact asupra noastră. "

"Frumoși sau urâți, proști sau deștepți, norocoși sau ghinioniști, între două certitudini -nașterea și moartea- suntem  în stare să renunțam la multe idei și la o droaie de idealuri: dar, pitită undeva în suflet, păstrăm nebiruita aspirația spre fericire. Oricum, cu toții ne considerăm niște candidați, posibili aleși la un ecran al destinului. Sperând... Speranțele ni se vând cu tona, iar noi abia așteptăm să fim mințiți. Ne mințim la rându-ne cât ne țin puterile, trăgând nădejde că măcar o data, una singură, fericirea are să-și arunce ochii asupra noastră. Deși ea nu prea are obiceiul astă, noi, condamnații la viață, cutreierând prin lume într-o doară, o tot pândim. Ne automințim. E poate cea mai frumoasă închipuire plăsmuită de mintea noastră o umbra proprie la care ne adăpostim când în moalele capului ne bat razele unui soare nemilos, pe drumul nostru între doua certitudini. "

AM cules scrisorI de dragoste

                             "Prima oară... eram pe hol, mergeam și cu o privire m-ai transformat în ce sunt acum! Nici nu știu ce m-a atras mai mult la tine, să fi fost ochii tăi verzi, să fi fost zâmbetul tău dulce, nu mai contează. Tot ce știu este că îmi placi, și nu visez la prea multe decât să mă cunoști...
              Din aceea  frumoasă zi de mai, o luna magică în care amândoi ne-am născut am încercat să aflu cât mai multe despre tine. Cu timpul ai devenit o obsesie pentru mine. Chiar  dacă nu ți-am arătat-o, eu te-am urmărit mereu, cu tot cu gesturile tale, tot ce ține de tine. Te-am examinat cum n-a făcut-o nimeni, nici chiar Ea.
Am fost ca o umbră sau poate că încă mai sunt, și țin mult la tine. Chiar nu aș vrea să te pierd și poate din acest motiv n-aș vrea sa afli de existența mea și de ceea ce simt pentru tine. Îmi este frică, cu toate că uneori  mi-aș dori să știi... Orice s-ar întâmpla vei rămâne undeva  în sufletul meu toată viața. Nici dacă vreau nu pot uita numele tău. "

...ultima poezie de toamnă...

"Cad frunzele ,cad de departe ,parca

s-ar vestezi in ceruri gradini

indepartate

cu gesturi de negare cad mereu

Si cade-n nopti pamantul greu

de langa stele in singuratate

Noi toti cadem .Mana pe colo cade.

Si altele ,si toate,rand pe rand.

Dar este Unul care tine-n mana 

caderea asta nesfarsita de bland."

Cu nimeni nu e bine să fii sincer cum ești cu tine însuți

Un moralist zice să-ți tratezi prietenul de azi ca și când mâine ți-ar deveni prieten, ceea ce nu este conform cu principiile morale ci ale unei bune politici. O fi bine, dar nu e conform firii mele. Decât să spun ce nu cred mai bine tac. Uit totdeauna că există, în mare, trei feluri de-a minți: minciuna-minciuna, adică falsificarea adevărului; omisiunea unei parți a adevărului; și statistica.                                  

Hazardul are un rol incontestabil în viata omului. N-avem posibilitatea să ne combinăm cu toți oamenii din lume: ca-n matematica <<elementul m luat de n ori >>. Nu poate există armonie, pot apărea dezechilibre; <<conviețuirea>>, poate continua din rutină: <<Unde să mă mai duc acum? E prea târziu. O să meargă și de-acum încolo, tărâș-grăpiș, cum a mers și până acum>>. Și timpul trece și rezolvă această relație precară: în profesie -vine pensia; iubire -vine moartea și ia unul din parteneri.

Păcatul meu e că nu vreau și nici n-am vrut   să învăț nimic de la nimeni. Nu m-am exprimat bine: de învățat vreau să învăț  de toate de la toți, dar nu vreau să fiu învățată. 

Am atâtea planuri încât închid ochii, sufăr și când ajung să fiu fericită nu plâng de fericire pentru că am plâns prea mult de atâtea probleme, amărăciuni ale vieții.

Dar să terminam cu filozofiile și vreau să vă mărturisesc cititorilor mei că toamna s-a sfârșit și regret așa de mult! Singura mângâiere care poate să-mi mai aducă toamna sunt poeziile!

                                  

Suntem dominați !

E foarte  curios câtă milă inspiră defectele fizice și cât dispreț cele psihice. Toată lumea zice "săracul de el-e orb " și nimeni nu zice "săracul de el- e avar, e ipocrit, e intrigant ", când astea sunt boli de pe urma cărora suferi la fel de mult ca și de pe urma celor fizice. Un defect  fizic îți dezechilibrează corpul și  dezechilibrul asta se răsfrânge asupra sufletului. Efectele lui sunt deci împărțite. Gândește-te că defectele psihice zac nu numai în suflet. Îți dai seama ce infern trebuie  să fie într-un suflet orb, sau amândouă la un loc, sau câte vrei? Toate  defectele psihice au la origine un complex de inferioritate. Cine e sigur de sine nu e nici invidios,  nici arivist. "La om totul trebuie să fie frumos, de la haine până la suflet. "

Un echilibru dat de frumusețea exterioară și de cea interioară.

Mi-au plăcut totdeauna oamenii frumoși, pentru că măcar sub aspectul fizic ai garanția că sunt scutit de complexe...

coșmar

                                            Mi-am dat seama că cea mai importantă comoară a părinților sunt copii. Ei reprezintă o oglindă a  muncii lor. Și ca orice copil  îmi doresc ca fiecare lucru pe care îl fac să fie un motiv care să îmi  facă  familia mândră de mine!
                                       Nu mă interesează ce spune lumea despre mine atâta timp cât eu mă simt bine în pielea mea, sunt fericită și vreau mai mult de la mine! Cum se spune oamenii inteligenți  vorbesc despre lucruri importate, cei mediocri despre starea vremii, iar cei cu o capacitate scăzută bârfesc oamenii...
                                 Azi  noapte am avut vis ciudat, dar în același timp  frumos: am fost accidentată de o mașină, m-am lovit destul de tare la cap încât aveam nevoie de o operație destul de scumpă în alta țară. Între timp am beneficiat de o operație la noi în țară  care m-a făcut să mă simt mai bine, să realizez ce s-a întâmplat cu mine. La spital era pe bancă o doamnă, am văzut-o de la fereastră și am vrut să merg la ea, era prea tristă  și  îmi  doream să vorbesc cu ea! M-am furișat  în gradină și m-am așezat pe bancă lângă ea când m-a văzut a început să plângă. Ea suferea pentru băiatul ei care era bolnav  și nu putea  fi vindecat.
A doua zi m-a cautat să-mi spună că fiul ei a murit... mă simțeam așa de prost încât nu știam ce să-i spun ca să o înveselesc! Am fost transportată la acel spital din străinătate, după operație doamna a venit la mine în salon cu un buchet de flori era fericită ca operația s-a terminat cu bine. Ea a început să mă îndrăgească pentru că am încercat să o fac să mai uite de suferința ei, măcar cât își petrecea timpul cu mine...
                                      M-am gândit toată ziua la visul meu și la semnificația lui și nimic...

Week-end!

                 

               Noiembrie... sfârșitul toamnei, anotimp care îmi place așa de mult încât aș vrea să nu se mai termine niciodată!

Week-end-ul acesta a început cu o dimineață răcoroasă, dar cu o carte care m-a impresionat, dar aș vrea să o mai recitesc când acumulez mai multă experiență  în ale iubirii... Citesc din nou romanul "Ion" pentru orele de română! Îmi place romanul, pentru că e clasic aș putea spune și reprezintă realitatea lumii în special de la țară, care încă mai trăiesc pe baza acestor mentalități...

Ca lectura suplimentară "Spitalul Municipal" de Barbara Harrison   primele pagini m-au captat în lumea cărții, dar deja sunt curioasă să văd /citesc care va fi sfârșitul cărții!

      

Azi a fost ziua mea !

                    Azi, 8 noiembrie a fost ziua mea... doar a mea... Mă numesc Mihaela  și am avut parte de aniversare dublă! Cântecul  "La mulți ani ! " din partea familiei și a colegilor m-a bine dispus. Mesajele de pe facebook m-au făcut foarte fericita... ce s-ar face lumea fără mine... acum glumesc, dar m-am simțit bine de faptul că nu au uitat, contează mult pentru mine!

         Am îmbătrânit, dar nu regret... trecerea este frumoasă când privești și în urmă... Nu toată lumea știe că azi e ziua mea de naștere, iar mie îmi place de fața lor atunci când le spun adevărul!

             De ziua mea am primit niște cadouri foarte drăguțe, dar vreau să mă răsfăț și eu dar nu știu cu ce!?

                     

Dama cu camelii

                  „Mereu mi-am dorit să  fiu băiat, pentru  că  viața  socială a lor pare mai ușoară. Comportamentul unui bărbat poate fi scuzat și uitat foarte repede, pe când al unei adevărate doamne este  observat și criticat. În  mintea  bărbaților femeia este o slăbiciune, uneori iubire și  mângâiere  și  în cel mai rău caz  nimic,  o ființă fără apărare care poate fi călcat în picioare!

                      Vreau să fiu liberă, dar să fac ce am poftă, fără să dau cel mai mic amănunt  asupra vieții mele...  De multă vreme caut un amant  supus, îndrăgostit  fără bănuieli, iubit fără drepturi. Bărbații, în loc să fie mulțumiți că li se acordă pentru o  vreme îndelungată ceea ce de-abia sperau să obțină o  singură dată, cer socoteala amantei lor de prezent, de trecut și chiar de viitor. Pe măsură ce se obișnuiesc cu ea vor s-o domine și devin cu atât mai pretențioși cu cât li se dă tot ceea ce vor. Dacă mă hotărăsc să-mi iau acum un amant vreau să aibă trei calități destul de rare: să fie încrezător, supus și discret... „

Toamna este primavara iernii...

                      A venit toamna! Îmi place acest anotimp foarte mult, deoarece natura te înconjoară cu căldură, melancolie, mister și iubire!

                Într-o zi eram în parc, m-am plimbat, apoi am simțit că am obosit și m-am așezat pe o banca. După câteva momente apare lângă mine un cerșetor  care îmi spune:

-        Pot să mă așez?

             Nu îmi amintesc ce i-am răspuns, eram prea  supărată și mă scufundasem în lumea mea, dar acel cerșetor a continuat să-mi spun ce avea el pe inima, se aplecă și a luat în mână o frunză apoi mi-a spus:

-         Vezi frunza asta cât e de frumoasă, dar în același timp îmi provoacă milă prin simplu fapt că în curând  va dispărea! Cred ca așa e și viața omului când frunza e verde ne bucurăm de viață  și când vine toamna ne arătăm adevărata față și încercăm să lăsăm răul undeva departe, iar apoi regretăm că nu am făcut asta de la început. Fiecare copac are povestea lui! Știi cum se spune: frunzele ajută la fertilizarea pământului!

            Priveam ochii lui atât de calzi  și simțeam cum îmi absorbea toata energia, lăsându-mă  ca o fantomă. Am vrut să-l întreb ceva, dar a continuat ceea ce a început:

-         Ma chere, există o vorbă: În dragoste  nu trebuie  să fugi, ci să pleci la timp.  Ah  și încă ceva nu îți crea o închisoare deocamdată. Buna ziua!

                    S-a ridicat așa de repede de lângă mine și a dispărut... îl vroiam înapoi lângă mine! Am început să plâng... mi-am șters lacrimile și am  pornit spre catedrală! Am intrat și din nou am început să plâng m-am sprijinit de tocul ușii, îmi doream să mai aud vocea aceea calmă care le știa pe toate măcar un " Ți-am spus eu! ", orice!

              M-aș simți mai fericita dacă l-aș vedea  pentru a doua oară!

Steaua ce-mi poartă noroc și mă veghează

Noaptea când se lasă 

Cineva de sus mă veghează

Vise frumoase îmi dă 

Noapte bună îmi urează.

                                  Are cinci săgeți strălucitoare.

                                   Ce îți arată binele 

                                   Să ai încredere în tine 

                                    Și parcă știe 

                                     Că în tine este:

                                                                    un înger

Aceasta poezie am scris-o  când eram în clasa a cincea. Îmi amintesc cît de emoționată și fericită eram  fiindcă  îi dedicam poezia stelei care îmi poarta noroc și mă veghează: mama!

Un timp am ascuns poezia de ochii lumii mi se părea ceva intim, dar se pare că a venit și ziua când la scoală ne-a spus să aducem poezii sau compuneri despre mama. I-am arătat poezia mamei vroiam să știu dacă pot să o duc pentru revista școlii  ca material.

Îmi amintesc  foarte bine faptul că nu am  lăsat niciun coleg ca s-o citească poezia...

               Cititul, imaginația și scrisul au făcut parte din copilăria mea și de asemenea nu regret nimic pentru că nu am pierdut nimic, ci am câștigat pentru că priveam lumea ca o joacă! 

"UN ADMIRATOR"

                                           Prima săptămână din luna octombrie mi-a pregătit  o surpriză amuzantă. Am primit niște mesaje pe telefon de la "un admirator".

                  " -Bună! :* "

                    -Bună!

                 " -Ți-a fost dor de mine? "

                  -Cine ești ?

                  "-Să-ți spun cine sunt ? "

                  La ultimul mesaj am rămas paralizată pe scaun, iar mintea rătăcea  în toate colțurile. Sângele înghețase în vene. Îmi doream cu orice preț  să pun mâna  pe acest admirator și să-i spun vreo două vorbe (doar dacă nu mi-ar fi plăcut de aceea persoana). În același timp  mă simțeam în centrul atenției, măgulită. Nu știu dacă m-am gândit la o persoană  anume, dar aș fi vrut  măcar ca acest admirator să-mi lase măcar o inițială, un punct de plecare .

                 Cum pot iubi o persoană pe care nu o cunosc! Nu puteam suporta  faptul că cineva îmi trimite mesaje.

                Am început să râd, în final, am o imaginație bogată probabil că cineva se amuza de aceasta situație, așa că mi-am continuat ziua ca și cum nimic nu s-a întâmplat.

                  Oricum îmi voi descoperi admiratorul!    

Dansul dorințelor

1. Să public multe cărți!

2. Să ajut copii orfani.

3. Să am un muzeu despre fluturi.

4. Să călătoresc  peste tot în lume.

5. Să  iau locul I la olimpiada pe țară.

6. Să  câștig Miss World!

7. Să scriu pe brațele soțului!
8. Sa  mă joc și să-mi educ copii!

9. Să  locuiesc într-o librărie și să citesc!

10. Îmi doresc să fiu stăpâna vieții mele și că  nimeni  nu îmi va sta în calea mea.

           Cea mai puternică dorință a unui om este aceea de a trăi, de a fi fericit și împlinit. Pentru toate acestea el luptă, iar pe parcurs dobândește alte aptitudini, învață din greșeli și cel mai important lucru e că și-a trăit viața  ca pe o melodie care i-a liniștit inima.

            A închis ochii, dar nu și-a dat seama că nu mai este pe pământ, fiindcă a iubit prea mult locul  în care a trăit. Ar da orice doar pentru o zi, o clipa, un apus... 

                      Fiecare  întrebare are un răspuns, dar poți afla răspunsul doar atunci când ai întrebat, ai sperat la un răspuns, care după mult timp va rămâne o amintire dulce sau amara, oricum ar fi  înseamnă mult pentru tine.

                         Toți spunem că: "aveam doar o viață și nu știm  cum să o trăim", pentru mine aceasta afirmație este falsă, deoarece  doar oamenii care regretă că nu au făcut ceea ce trebuia la momentul potrivit  au regretat până în ziua în care au asistat la propriul apus și au reflectat...  

Cuvântul i-a fost dăruit omului ca să-ți tăinuiască gândurile ...

Dacă  există Dumnezeu, atunci trebuie  să fie și un imens  păianjen scârbos, care pândește în întuneric. Nu poate sa fie bun. Această durere, această groaznică  luciditate  care este în mine acum. Nu era  necesară. E numai  durere  și nu aduce  nimănui nimic. Nu dă naștere la nimic. Este ca și când ar fi  sărit  siguranțele la tabloul  de lumină. Sunt aici, în  inima adevărului  sumbru. Dumnezeu nu are nicio putere. E incapabil să ne iubească. Ne urăște pentru că nu ne poate iubi. Sunt  incapabili să vadă întunericul și fața păianjenului care se află  în spate  și imensa pânză  ce se țese în jur. Nu știu dacă râcăi puțin la suprafața fericirii și a bunătății nu dai de nimic. Întuneric, întuneric și iar întuneric!

                                                          Urăsc dincolo de ură!

Scrisoare de dragoste

                  

                          "Te iubesc  canalie  nenorocită ce ești, mi-ai rupt inima, ai distrus-o, aștept  să bată, dar proasta a intrat într-o comă sentimentală  numai din cauza ta.

                    M-ai   binecuvântat  cu dispreț  în timp ce eu te răsfățam cu dragoste.

                      Jură-mi  acum  că buzele  tale nu vor mușca  altă gură și eu te voi uita! " 

                                                       

                                                   Mihail Drumeș

     

Dark

                                   Întotdeauna mi-a fost greu  să scriu ceva care să-mi placă și să știu că e ceva  filozofic. Acest ceva mă determina să citesc mai mult doar pentru a descoperi  mai multă masă de informații. Vreau să vorbesc  mai multe limbi străine pentru a mă strecura în mintea tuturor.

                                Nu știu  dacă e ușor să fii  dator pe lumea asta, cel puțin așa mă simt eu. Mă rog jumătate de răspuns  aș putea să vi-l spun cu ușurință. " Am doar 16 ani  încă nu am nimic, nu cunosc viața"; Am vise și doar ATÂT" !

                              Când doar cercetezi  nu descoperi ceva uimitor, doar te trezești în întuneric, încerci să deschizi ochii, dar tot întuneric este, ce mai poți  face?  Iți spun eu , nimic, stai în întuneric  nu pentru că ai vrut, ești obligat  și  uiți asta, pentru că conștiința  îți tulbură viața. După  atâta zbatere  realizezi că cineva ți-a stins lumina că era bine acolo unde erai tu.

                             Când  ești singur  în lume e bine, dar e mai rău că cel care s-a obișnuit cu dușmanii  prietenoși și continuă să creadă în minciună.

                          Câți dintre voi îți cercetează  viața măcar o dată  doar pentru a-și "recapitula" greșelile, faptele de care suntem mândri și tot așa.

8 calitati ale unui om educat

                         1. Ei respecta personalitatea umana, de aceea sunt intotdeauna indulgenti, blanzi, amabili, ingaduitori. Ei nu se rascoala din cauza ca le lipseste un ciocan sau o bucata de guma de ras pierduta; locuind cu cineva, ei nu fac din asta o favoare si la plecare nu zic: “cu dumneavostra e imposibil de trait”. Ei iarta si galagia si frigul si carnea arsa si iutimea si prezenta in locuinta lor a persoanelor straine.

2. Nu sunt compatimitori numai cu cersetorii si pisicile. Ei sufera si pentru ceea ce nu se poate vedea cu ochiul liber.

3. Ei respecta proprietatea altora si de asta isi platesc datoriile.

4. Sunt curati la suflet si le este frica de minciuna ca de foc. Nu mint nici macar in privinta fleacurilor. Minciuna este jignitoare pentru cel ce o asculta si ii scade respectul fata de cel care o spune. Ei nu pozeaza, se comporta pe strada la fel ca acasa, nu arunca cu praf in ochii celor mai mici… Nu sunt flecari si nici indiscreti atunci cand nu li se cere. Din respect pentru urechile celorlalti, ei adesea tac.

5. Ei nu se depreciaza pentru a obtine compasiune si ajutor de la ceilalti. Nu canta pe strunele altor suflete, pentru ca drept raspuns, acestia sa ofteze si sa-i rasfete. Ei nu spun: “pe mine nu ma intelege nimeni!”

6. Nu sunt vanitosi. Nu se lasa atrasi de stralucirea diamantelor false, nu tin sa faca cunostinta cu celebritati, nu se entuziasmeaza de primul intalnit la “Salon’e” Nu cauta sa fie cunoscut in toate berariile.

7. Daca au talent, il respecta. Pentru asta sunt gata sa sacrifice linistea, femeile, vinul, agitatia.

8. Ei cauta sa-si cultive simtul estetic. Nu pot sa adoarma imbracati, nu admit ca peretele sa aiba crapaturi pline de plosnite, sa respire aer murdar, sa paseasca pe podeaua plina de scuipat si nu se multumesc cu mancarea pregatita la lampa de gaz. Ei incearca sa-si innobileze si sa-si stapaneasca instinctual sexual. In aceasta privinta, ei sunt educati si deloc vulgari. Nu cer de la o femeie sa li se daruiasca trupeste, sa miroase a transpiratie; mintea lor se manifesta prin abilitatea de a se da drept insarcinate si de a minti fara incetare. Ei nu fac abuz de vodka. Nu miros dulapurile, deoarece stiu ca nu sunt niste porci. Ei beau doar cand sunt liberi sau la ocazii alese, pentru ca au nevoie de o minte sanatoasa intr-un corp sanatos. 

                       

Revedere

               O  lecție  dură dar adevărată pe care ne-o dă viața este amintirea. Doar ea ne ajută să mai zâmbim.

Persoanele dragi vin, dar mai  și pleacă. Nu-i condamn pentru că și eu am procedat la fel.

În final rămânem doar cu noi, singuri. Mă urăsc pentru că  mă atașez foarte repede de orice persoană, iar apoi ii duc

lipsa.                                                                                                     ...

Și așa învăț să apreciez viața, dar și să profit de fiecare moment!

Dragoste/Dor?!

DORINȚE FILOZOFICE

Aș vrea să zbor
Ca să trec prin viață mult mai ușor
Îmi mai doresc
Să iubesc
Un strop de ploaie
Care nu aduce ninsoare
Și o rază de soare
Care iubește și nu doare
Roua de pe petale...

                                                                   by Myha Hst

Scaunul rușinii!!!

                                           Ce mai fac micii mei fluturași?

                                                            ...

                 Dragii mei am avut o săptămână grea. Miercuri la ora de limba română am făcut prezentări de cărți. Sunt invitată pe scaunul artistului (mai bine spus pe scaunul rușinii). Până aici bine. Mi-am luat cartea și am început să prezint în câteva rânduri povestea de dragoste care m-a făcut să vărs atâtea lacrimi, dar se pare că nu a fascinat pe nimeni. Știu că vorbeam încet pentru că spuneam doar ce-mi plăcea mie.

                      Sincer am fost cam supărată după oră, eram dezamăgită de mine că nu am dat tot ce era mai bun din mine! Dar trecem peste (with Anne :*)!

Mătăniile

                                 

"Petrecutele ceasuri, cu tine, suflet drag,

Sunt  pentru mine perle plimbate de mătănii,

Le picur câte una, una cate una,

Șirag de mărgele, mătăniile mele.

Pe ceas câte-o perla, și-o rugă în fiecare

Să liniștesc pustiul în suflet cuibărit

Le picur câte una, când șirul s-a sfârșit 

Se răstignește crucea de aur de ruga "

                                                    "Mătăniile" de Florence L. Barcla

Documentare

                                    

Ce mai faceți? Astăzi am văzut un document interesant pe Nature despre  păsările flamingo, m-a impresionat dansul lor de împerechere. Uitați  video-ul: http://www.220.ro/animale/Flamingo-La-Dans/pfVi0DYiEf/

Ce păreri aveți ?

          Din punctul meu de vedere aceste păsări sunt minunate și atât de comune noua, oamenilor, deoarece multe povești de dragoste se nasc în ritmurile de dans...

                          O altă pasăre foarte frumoasă mai este și pasărea paradisului care imită cu ușurință toate zgomotele pădurii. Masculul atrage femela cu cele mai frumoase imitații.

                                       

O altă pasăre specială mai este pasărea  grădinar. După nume ea este un mic grădinar, deoarece își construiește casa adunând diferite obiecte care o fac să arate superb, de obicei durează cam 6 ani să o construiască.

Paștele în cuvinte magice

   

          "Iar El s-a indepartat din vederea noastra , astfel incat sa ne intoarcem catre inima noastra si sa-l gasim acolo pe El.Caci El a fost plecat si , iata, El este aici."

Sfantul Augustin

"Domnul nostru a inscris promisiunea invierii nu numai in carti , ci si in fiecare frunza a primaverii."

Martin Luther

"Pastele ne arata ca poti pune Adevarul intr-un mormant, dar nu va sta prea mult acolo." Clarence W. Hall

"Iisus mi-a luat locul pe Cruce pentru a-mi darui unul in Ceruri." Anonim

"Craciun verde, Paste alb." Proverb german

"Minunea cerului si a pamantului, a timpului si eternitatii este izbavitoarea moarte a lui Iisus Hristos. Acest mister care aduce mai multa glorie lui Dumnezeu decat toata creatia." C. H. Spurgeon

"Moartea nu a fost o pedeapsa a lui Iisus, ci propriul sau destin. Nu a fost finalul predestinat al vietii lui, ci misiunea lui. Nu a fost soarta lui de neevitat, ci declaratia lui fata de venirea sa in lume de Craciun: "Nascut pentru a muri"." Bill Crowder

"Noi traim si murim, Hristos a murit si apoi a trait." John Stott

"Pastele ne vorbeste despre frumusete, despre rara frumusete a unei noi vieti." S. D. Gordon

Paste fericit!

                                                                                                                  Myha Hst

Dacă?

                          

Dacă nu ar fi blogger-ul, poate nimeni nu mi-ar cunoaște povestea, dacă e să o numesc așa. Oamenilor care le întinzi un deget îți iau toată mâna, iar apoi se fac că nu te mai cunosc. O legătură între oameni  nu se bazează doar pe profit.

 Mereu am visat cu ochii deschiși, încercând să-mi demonstrez că pot și că o să reușesc. Cu  greu am trecut peste toate și am ajuns unde mi-am dorit, am învățat să țin CAPUL SUS, pentru că nu mi-a rușine de ceea ce sunt.

                                Și  mă doare că timpul trece  și  odată cu el vine și uitarea. Această uitare încadrează unele persoane la care ai ținut mai mult sau mai puțin; fără să te mai gândești la ei, așa cum o făceai cândva.  

                                                                                                           
  

Sometimes I feel ...

   Am o perioadă de când  consider că am trăit suficient și îmi doresc trecerea.

Da... știu că pare ciudat, dar sinceră să fiu nu mai încap în pielea mea și îmi doresc să știu ce vreau.

Fericirea și împlinirea din ochii  mei nu au aceeași esență. Câteodată mă gândesc că am crescut, fiindcă nu mai gust orice din copilărie, unele lucruri mi se par banale.

Poate  prietenii care doar pretind doar că îmi sunt prieteni pur și simplu nu există și nu exist pentru ei. Din prima zi am știut asta, dar am preferat să mă mint. Mă întreb DE CE?  Sinceră să fiu poate doar ca să-mi hrănesc eul, pe care încă nu-l pot defini.                                      

        

Sometimes

                                                                                   

  you just gotta accept that some people can            

  only be in your heart, not in your life...

            

AZI

                                             

                                Azi am realizat că nu am avut nicio pasiune și de faptul că nu m-am îndrăgostit. Sincer nici nu știu dacă îmi doresc cu adevărat.

Am citit multe romane de dragoste  si fiecare iubire este diferita si unica .

                         Cred că este un sentiment special care transformă clipele în eternitate, iar inima bate cu putere doar atunci când ești lângă "el" .

          Când iubești și ești iubit măcar pe jumătate cât iubești și tu îți trăiești viața, atunci când iubirea  ajunge la capăt  te trezești din vis și realizezi cât de orb ai fost... că ai iubit... ai fost atras de aceea persoana... fără să știi de ce?

           

                               Ca orice om îmi doresc să-mi întâlnesc dragostea, dar vreau să  fie ceva special. Dacă  ne-am întoarce în trecut am observa niște mici diferențe, dar care au o valoare mai mare pentru tinerii de atunci.

                                                 

                                                 

ce e viața?

                                                 

                        Ce e viața? Totul e frumos  când ești copil pentru că ai "ochii închiși" ,dar timpul  te obligă să-i deschizi. Atunci când  i-am deschis,  am fost  obligată   să văd tot răul din lume.

                           Nu e corect!  Încă sunt copil! Numai vreau, era frumos să fiu oarbă, dar un orb care vede  bucuria  din fiecare lacrima, suferință, nebunia oamenilor. Mă dor indiferența, vorbele vulgare și comentariile  care ne fac să credem în ceva, în care noi doar credem că știm despre ce  vorbim și că ne reprezintă. Sunt minciuni !

                         Dacă  mi-aș pune o dorința aș vrea să fiu o rază de soare, ca să mângâi petalele florilor, iarba plina de rouă, și mai ales să redau bucuria luminii în zori.

                                                                              ...

Este o pedeapsă prea mare să fii om și să trăiești în propria temniță, fără să  încerci să evadezi, pentru a cunoaște și ceea ce este dincolo de ea ...

      



                                                                                              Myha Hst

Viaţa mea de-o clipă

"Colindă-mă, iubito, cu miile de fluturi
În soarele acesta de foc şi de pârjol,
Dar lasă-ţi pleoapa albă, pârleaz dinspre-ntuneric,
Să lumineze zorii când noaptea-mi dă ocol.

Şi mieii dimineţii să pasteleze plaiul
În liniştea de azi şi, poate, cea de mâine,
Când inima, ce bate în pieptul tău, rescrie
Volute de lumină şi miez dospit de pâine.

Tu vii dintr-o baladă, sortită grea risipă,
Ca să renaşti prin cântec aleasă melodie.
Colindă-mă, iubito, cu miile de fluturi
Prin viaţa mea de-o clipă şi dorul - vesnicie! "

Dependentă de fluturi

"Bună ziua.

Mă numesc Issabella
şi sunt dependentă
de fluturi...

da sunt dependentă
de fâlfâitul aripilor...

De câte ori te văd,
înghit câte unul,
nu am preferinţe,
pot fi şi de noapte,
doar că mă gâdilă
mai tare... sunt pufoşi.

Prizez
de pe aripile lor
vise...
de câte ori te văd...

am înghiţit
atât de mulţi
din ziua aceea de ianuarie,
încât,
mi-au fâlfâit întreaga fiinţă,
până am zburat
şi nu am mai văzut... "

Cascada de fluturi albi

"Mă-nconjur de gândul
care a născut rădăcinile
pe care se sprijină lumea.
Au înmugurit demult frunze
în prelungirea mea,
cerul curge într-o cascada
de fluturi albi
a căror respiraţie
se îmbrăţişează rotund
de fiecare dată când deschid ochii
simţind intersecţii
crescându-mi din palme… "

Izvor de fluturi

" Imi curg fluturi din ochii calzi,
Imi curg fluturi pe obraz.

Imi curg fluturi pe spatele rece,
Imi intra-n gura sa ma inece,

Imi curg fluturi pe nas, cand respir
Ma umplu pe fata, ma improsca cu mir.

Imi curg fluturi pe mainile slabe,
Saruta mai jos picioarele albe.

Imi curg fluturi cand te vad si tac,
Sunt plina de fluturi in stomac!

Imi curg fluturi randuri, randuri,
Din ochi, din ureche si din ganduri. "

Despărțire

1. Premiul l-am primit de la Just a shadow careia ii multumesc pe aceasta cale.

1. Numeşte şi mulţumeşte persoanei care ţi-a nominalizat blogul.

2. Scrie 11 lucruri despre tine pe care vrei să le afle şi ceilalţi.

3. Răspunde la întrebările formulate de cel care te-a nominalizat şi inventează la rândul tău un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi vei nominaliza

4. Nominalizează 11 bloggeri pe care îi admiri şi care au mai puţin de 200 de followers şi premiază-i. (simbolic)

5. Anunţă-i şi pe ei că au luat un Liebster, ca să aibă de ce să se bucure.

Ma bucur foarte mult ca am onoarea de a primi acest primiu si sa raspund la cerintele date
1. Fluturii

2. Îmi place să citesc 

3. Toamna
4. Să zâmbesc
5. Ochii negri
6.  Îmi plac orhideele
7.  Să vorbesc cu Anne
8.  muzica
9.  Îmi place sa privesc curcubeul
10. Romane de dragoste

                 Intrebari
1 Ce faci ?
2  Citești des blog-uri?
3 Ce fel de persoană te consideri?
4 Care este scopul tău în viață?
5  Îți plac fluturii?
6  Care e ultimul roman de pe care l-ai citit?
7  Ce vrei de la viață?
8  Îți place să asculți muzică?
9  Care e cântecul  tău preferat?
10  Dar al meu?
11  La ce te gândești acum ?


1. Ce îţi place cel mai mult să faci?
Imi place sa citesc
 2. Eşti mulţumit de ce ai realizat până acum?
Sa presupunem 
 3. Care sunt planurile tale pentru viitor?
wow...deocamdata vreau sa traiesc prezentul .Cred ca este mai important 
4. De ce ţi-ai făcut acest blog?
Sa scriu despre ceeea ce cred si sa impartasesc si cu altii 
  5. Dacă ai putea să zbori, ai zbura?
da,ar fi fost minunat 
6. Ţi-e frică de eşec?
Eu cred ca esecul are o motivatie in viata noastra si este important

7. Care este cel mai mare vis al tău?
Sa fiu mereu copil ....
 8. Ce admiri cel mai mult la ceilalţi?
Unele gesturi 

 9. Cât de importanţi au fost cei din jur în alegerile pe care le-ai facut în viaţă?
Fiecare decizie influenteaza si viata celor din jur ,deci trebuie sa fim atenti si sa judecam cu mintea ,nu cu sufletul 

10. Dacă ai avea de ales intre familie şi carieră ce ai alege?
.....nu stiu ....e o decizie foarte grea .....
11. Cum te vezi peste 10 ani?
la fel de copilaroasa 

Ziua îndrăgostiților

Tu ce SIMȚI ?

?????

"Sunt bine"

O poezie

"Fluturi

Roi de fluturi
iubirea mea se juca
de-a baba oarba
cu vantul.
Il invitasem
la ultimul meu bal.
Voiam pentru o zi
sa fie fluture,
sa guste fericirea
ultimei clipe.
Nu stiu daca i-a placut.
Spre seara
avea lacrimi pe gene,
si nu am inteles de ce
sarutul de adio
mi l-a dat in zori.
Numai pe aripa! "

Prima zi

Bună! Vă salut pentru prima dată de pe blogger-ul Micii fluturași!