DMC - Ea

"Hei! Hai să ne plimbăm prin ploaie
Tu cu umbrela, eu așteptând să iasă soare
Ea, nu se comportă ca celelalte
Ea iubește, dar nu-i genu care s-arate
Ei îi plac vorbele dulci, surprizele
Și nu mizează pe succes, vrea să lase grijile
Ea, pare a fii din altă lume
Că n-o cunoaște mai nimeni, dar salută multă lume
Ea, vrea să arate că nu-i genul
Și când nu te-aștepți, îți taie oxigenul
Ea, e atâta de frumoasă
Că dacă ai fii a mea nu te-aș ține în casă
Tot ea, poate să-mi fure zâmbetul
Să-mi ofere senzația că zbor deodată cu vântul
Îi fură cuvântul, îmi citește gândul
Și datorită ei, am umplut rândul...
Ea m-a ajutat să fac schimbări
Tot ea m-a scos din diferite stări
Ea, e atât de indiferentă
Că  nu vrea să pară în viața mea vre-o concurentă
Văd în ochii ei, o altfel de lume
Ți-aș da nume pe piesă, dar te știe atâta lume
Nu îmi dă voie să fiu lângă ea
Când eu țin la ea, dar ea nu își dă seama
Și când vine vorba de indiferență, mă doare,  
Ea nu își dă seama, dar mă calcă în picioare
Și nu realizezi că despre tine cant?
Vrând, nevrând pe tine te am în gând
Pe tine vreau să te țin la piept să îți șoptesc
Să te sărut pe frunte și să îți spun "Te Iubesc"
Pentru o floare de 20 de kilometri
Spune-mi ce băiat ar face asta ca băieții? "

"Știi cât ma doare..."

Zilele astea m-a vizitat o prietenă dragă, căreia îi mulțumesc pentru încrederea ei. Și ca de fiecare dată îmi povestește o groază de lucruri. Stăteam amândouă pe canapea și ne priveam, povesteam, râdeam și la un moment dat văd că se întristează, iar apoi zâmbește. Zâmbetul ei atât de cald ascunde atâta suferință. "Știu că te gândești că m-am întristat din cauza lui, dar nu e chiar așa. Mă gândeam cât de bine mă simt lângă tine, mă gândeam la timpul care trece așa de repede ori de câte ori ne vedem și mereu am impresia că omit ceva din tot ce spun și când procedez astfel tu îți dai seama de tot. Observ că mă cunoști foarte bine."  Am dat din cap, semn că afirm ceea ce a spus, iar ea continuă: "Știi cât mă doare că după ce s-a întâmplat între noi doi, mi-a rămas un gust amar. Și oricât de amar este acest gust tot îl iubesc." Își țintește privirea în podea și chiar dacă își ascunde privirea îmi dau seama că vrea să-și ascundă lacrimile. Mă gândesc la ceva care să o facă să se simtă mai bine când deodată își ridică privirea și observ că-i curg lacrimile și încearcă să-mi zâmbească. "Mi-am imaginat mereu ca o să-l cunosc pe Făt-Frumos, că o să mă îndrăgostesc și că o să trăim fericiți până la bătrânețe." "Ca în basme." "Exact..." "Fetele frumoase din basme pe care le-am citit noi mereu se luptau împotriva răului, îl învingeau și trăiau fericiți pe veci." "Numai că basmul nu are același final și în realitate." "Nu în toate cazurile. " "Eu nu am înțeles nici acum de ce m-a lăsat să-mi fac speranțe dacă nu-i inspiram nici milă?" Mă simțeam atât de prost că stau așa în fața ei și nu-i spun nimic, dar nu știam cum să-i mărturisesc că este o persoană atât de minunată și că va veni și ziua când o să-mi spună că e foarte fericită. Mă strânge în brațe și îmi șoptește: "Știu la ce te gândești, dar nu e așa de ușor să-mi îngrop sentimentele. Încă îmi mai amintesc de prima zi când l-am văzut, cum am rămas pe loc ca o statuie acolo câteva minute doar să-l privesc, îmi amintesc că aș fi dat orice numai să-l văd câteva secunde măcar, îmi amintesc că l-aș fi sunat în disperare, dar bine că erai cu mine cine știe de ce aș fi fost în stare, iubirea m-a orbit... Și când i-am mărturisit că-l iubesc s-a schimbat, și-a cerut scuze pentru că mi-a dat speranțe și a dispărut din peisaj. Uneori mă gândesc că e mai bine așa că a dispărut decât să mă fi făcut să sufăr mai mult, cel puțin nu avem amintiri, deci nu-mi sângerează inima prea tare. Pe scurt viața mea a revenit la cursul ei inițial, numai că din când în când îmi amintesc de el..." "Știi uneori mă gândesc și eu la voi doi. Dar știu că o să fie bine, chiar dacă ai plâns și ai suferit enorm, ai un suflet bun și curat și mai știu că va veni și ziua când el va fi dat uitării." "Și până atunci?" "Trăiește clipa!" "Iubind..." "Iubind, da, iubind..."
Am văzut cum ultimile mele cuvinte i-au dat speranță, au făcut-o să se simtă mai puternică și să aibă încredere în ea...
Mereu am apreciat la ea că oricât de greu i-a fost găsește mereu puterea să mai zâmbească și să viseze...

Iubim în trecut

Ea încă stă închisă în camera ei și plânge pentru tine, pentru voi...
Nu va putea să uite tot ce a fost intre voi, a iubit prea mult, a crezut ca tu ești prima și ultima iubire.
Încă își mai amintește de prima zi, când pe stradă ai abordat-o cu un bună și o privire seducătoare, zâmbește în sinea ei, pentru că atunci credea că ai confundat-o cu altcineva... Dar când ai întâlnit-o a doua oară, aveai ochi numai pentru ea, doreai să respiri același aer cu ea, doreai atât de multe de la ea, dar știai că nu ai încă dreptul... Nu era a ta... Erai curios să afli absolut tot despre ea.
Era fericită de fiecare dată când vă vedeați, vorbeați, dar totul era prea perfect ca să fie adevărat, astfel că el are o relație, pe care nu o poate ascunde.
Oricât de mult a îmbătat-o această fericire  și-a dat seama că ea nu vrea să distrugă relația celor doi. Era doar o perioadă de timp până când totul va reveni la normal. Timp care pentru ea a însemnat numeroase întrebări, fără răspuns. Oare chiar se îndrăgostise de el? De ce nu putea să uite tot ceea ce e legat de el? Oare el se mai gândea la ea? O iubește pe iubita lui? Așa va proceda și când va fi cu ea, o va iubi la început și apoi va dori să fie cu alta? Ce este în mintea lui? De ce nu-i poate citi gândurile? 
Obosită se întinde, își pune capul pe pernă, închide ochii și visează la ei doi... Ea și el...
Începe să-i curgă lacrimile. Ori de câte ori va închide ochii se va gândi la ei doi? De ce nu poate uita?
 O  deranjează atât de tare ca o iubire penibilă ca asta o face să sufere atât  și pentru ce? Nu înțelege cum poate un om să sufere din dragoste, atâta timp cât nu are nicio amintire de cuplu, niciun moment, doar vorbe în vânt...
Asta e iubirea? Dacă asta e, atunci trebuie să uite, să uite... Trebuie!
Și totuși sentimentele s-au diminuat, dar dorește să-l vadă, pentru că doar în maniera asta va știi că iubirea ei a trecut că îl poate privi cu aceeași privire indiferentă ca la început, că inima nu-i mai bate cu putere, că poate respira în prezența lui.
Obosită, privește cerul plin cu stele. Închide ochii și apoi când îi deschide vede o stea căzătoare.
Zâmbește... Simte că iubirea ei pentru el a dispărut odată cu aceea stea. Brusc simte că este  liberă. Lanțurile s-au făcut bucăți, consideră că s-a comportat ca un copil, dar știe că a iubit ca un copil inocent și nu a cerut nimic în schimb. Acum când se gândește la toate lacrimile, la toate gândurile simte că iubirea copilului inocent din ea a maturizat-o, i-a deschis ochii- ea încă mai este un copil în jocurile iubirii....

"Iubiri paralele"

"Tu ai murit, pe tine te-ntâlnesc la tot tot pasul,
Tu, cel pe care l-am iubit și-l iubesc ca pe-un mort
De ce-mi ieși în cale ca orice altul? (...)
Le-am simțit arsura, 
M-am zvârcolit în focul dragostei și n-am pierit
Am scăpat vie!
Acum, în prospețimea zăpezii, am simțit ghioceii.
Pe crengi arse de frig simt, presimt mugurii...
Îi văd, îi aud cum se sparg
Am să-i aștept
Am să duc întâile frunze,
Toată primăvara am să mă duc la mormântul dragostei mele...  "



Cella Serghi