(Mi-aș fi dorit ca așa zisa scrisoare să fie adresată unei anume persoane, dar m-am răzgândit.)
Toți ne cunoaștem oportunitățile și șansele de a reuși în viață, ne împotrivim destinului ca mai apoi să ne plafonăm, găsind diverse clișee, precum "asta e viața", dar totuși ne întrebăm cum ar fi dacă...
În ecuție va fi mereu un dacă indiferent de ce ni se va întâmpla.
Oamenii se schimbă, tu nu vei mai fi ceea ce ai fost ieri și bănuiești ceea ce vei fi, te gândești la viitor, uneori cu entuziasm, alteori cu teamă. Uneori incertitudinea și speranța îți pot da aripi, până și o idilă te poate teleporta în al nouălea cer.
O gamă variată de sentimente, de întâmplări ne pot schimba, ne fac să renunțăm la unele persoane, pe altele le păstrăm și tot așa.
Cel mai ușor e să plecăm, spunem ce nu ne mai satisface, dacă e cazul și ne îndreptăm spre alte aventuri.
Știu că e ușor să pleci, poate că și eu am făcut-o, dar cu gândul că e cel mai bine... Zâmbesc când citesc ultimele tale cuvinte pentru mine, m-au durut și am încercat să înțeleg, dar nu am reușit. Credeam că mă cunoști și ști după atâta timp cum sunt, până și certitudinea poate da erori la un moment dat. Nici apusul nu este la fel în fiecare seară există probabilitatea ca niște nori să-și facă apariția, iar aceea magie de culori dispare.
E aiurea că se sfârșește așa și mi-aș dori să vorbim și atunci îmi doream, dar trebuie să recunosc că eram prea furioasă să gândesc la rece.
Mă comportam ca o egoistă, dând vina asupra ta.
Nu știu ce s-a întâmplat de suntem așa, dar sigur că a intervenit ceva.
Din păcate nu pot schimba lucrurile, dar e minunat să știi că prietenii de la distanță nu te-au uitat, că îți trimit mesaje și povestesc ce s-a întâmplat cu ei, dar în același timp e dureros când îmi amintesc de tine.
Nu știu mai nimic despre tine, cel puțin în ultimul timp așa că îți doresc numai bine și poate ne vom întâlni înainte de apus.
Good luck!
