Viața

 "Viața este o curvă cu moravuri lăsate deoparte." – Arthur Rimbaud 

AER

Singurul lucru pe care îl au toți oamenii în comun  este aerul pe care îl respirăm! Nimic mai mult...

NU mai există sentimente, încredere, sinceritate, loialitate ș.a.m.d.

Mereu avem "impresia" că avem tot ceea ce  ne dorim, dar după câteva clipe rămâne  doar o impresie, o amintire dulce sau amară...

Sentimentele sunt ca fluturii, trăiesc doar o zi, iar apoi mor! Încerc să găsesc o explicație și mintea îmi spune  că mereu ne grăbim să trăim într-o fracțiune ce nu am făcut până atunci!

Cred că asta ne aduce împlinire, dar graba... niciodată nu m-am gândit  că grăbim lucrurile... uneori ai impresia că așa trebuie să se desfășoare lucrurile, viața...

Nu cred că este numai graba, sunt mai multi factori  care te influențează, în proporții diferite.

Pentru mine totul va rămâne un mister! De aceea prefer să iau din toate câte o linguriță, ce este prea mult strică și produce greață și nu întotdeauna ai o lămâie... Pe lângă asta mai provoacă și disconfort și stări psihice negative: supărare, furie și multă energie negativă.

Capcana

Îmi ajunge o singură privire că să văd adevărul, care întotdeauna doare! Doare pentru că așa vrem noi!

Mereu cunoaștem măștile persoanelor de care ne atașăm, când legăm relații mai lungi descoperim că masca se distruge cu timpul, iar acest lucru produce  furie, durere, ignoranță și uneori singurătate.

Uneori mă gândesc la stelele de mare și la valurile care le răpesc spre adâncurile întunecate! Apoi ele se transformă în scoici și când pui o scoica la ureche auzi valurile marii, de fapt  auzi întreaga călătorie! Așa se întâmplă și cu măștile noastre sunt frumoase ca  stelele de mare până când masca se distruge și mai rămâne scoica care îți șoptește despre prietenia ta!

Sweet love

 

Au trecut doi ani de când ne-am înstrăinat... tu ești acolo, iar eu aici!

Plecarea ta m-a distrus atât de tare, încât nu știam ce  vroiam să fac, un lucru sigur e că vroiam să mă răzbun, vroiam să cunosc tot trecutul tău, am pus atâtea întrebări la care am primit puține  răspunsuri. Mi-am dat seama că comportamentul oamenilor nu se schimba odată cu noaptea, așa că am început  să le analizez și să despic firul în patru... în zadar, pentru că nimic nu va mai fi ca înainte! Și știu  că m-am hrănit cu ură, pentru că te iubesc  cu adevărat și nu vreau ca suferința noastră să treacă neobservată!

Vreau să sufere și ei, măcar o secundă, pentru că știu că cei doi ani care s-au scurs e doar începutul!

Tu ai fost persoana în care am avut încredere, mi-aș fi pus sufletul pe tavă și nu m-ar fi durut orice ai fi făcut din el.  Plecarea ta m-a înstrăinat de tot, vroiam să stau cât mai retrasă, vroiam să accept golul, singurătatea, nu pot și numai am încredere în nimeni, dar în tine am avut din clipa din care te-am văzut!

Aș vrea să-ți spun atâtea lucruri, dar toate se opresc și tac... Știu că a apărut durerea  și ea mi-a lăsat această obsesie, care a făcut din viața mea  atâtea reguli și mă întreb cine le va mai suporta?

SOLO!

Pretty little girl

Trăim zi cu zi și luăm parte cu toții la rolul femeii în societate, dar cel mai important pentru noi în fața celor de sex masculin.

Noi suntem doar cele care putem face treburile casnice, ne ocupăm de îngrijirea și creșterea copiilor și eventual putem avea un serviciu, dacă avem nevoie și timp. Cunosc foarte puține soții-mame care au un hobby pe lângă un serviciu. Ele se implică doar în activitățile care le solicită familia. Nu cunosc nicio soție-mamă care să se plângă că nu mai are energie ca să răspundă la nevoile familiei ei, pentru o femeie familia este templul vieții.

Nu asta vreau să pun acum în evidență, vreau să spun că o femeie este mai puternică decât orice ființă de pe pământ, pentru că nimeni nu și-ar dori să aibă durerile pe care o femeie le are la o naștere, și cu toate acestea este dispusă să uite de această durere transformând-o ca pe o binecuvântare, a adus pe lume un copil, al ei...

Tinerețea unei femei aduce cu ea și multă suferință, pentru că trebuie să lupte pentru un renume, un viitor soț care să o iubească și să o respecte, doar pentru ce e ea! Bărbații nu sunt dispuși să se bucure de prezent, ei doresc să cunoască trecutul, iar atunci când acesta nu corespunde cu ceea ce își doresc, viitorul se destramă pentru femeia lui.

De-a lungul istoriei  bărbații au scris romane, cărți, muzică, poezii, având diferite muze. Aceasta inspirație a dus la formarea unei culturi. Bărbații nu pot trăi singuri și nu au curajul să recunoască acest lucru. Este simplu să afirmi că ai nevoie e anumite plăceri sau că respecți pomul vieții. Ei acceptă femeia pentru că au nevoie de afecțiune, căldură atât trupească cât și sufletească, o apropriere, un univers.

Am întâlnit femei atât de puternice, încât nu mi-am dat seama ca atunci când le-am văzut zâmbind, ele de abia își ștergeau ultimele lacrimi; femei care încă mai acordă a doua șansă doar pentru că iubesc  viața; femei care sunt răbdătoare și își doresc să schimbe  mentalitatea bărbaților arătându-le că nu sunt jucăria lor, că au dreptul la respect, iubire, încredere și putere de a lua decizi!

Eu cred că mereu femeile și-au condus bărbații din umbra, și nu au dorit să știe acest lucru sau nu și-au dat seama, asta este important, pentru că au ascuns  acest lucru  au lăsat în minciună adevărul care a distrus multe femei ducându-le spre căi nu tocmai bune, dar cu toate acestea pot spune cu tărie că sunt femei care nu se plâng  de viața lor și au speranța ca  poate într-o zi au să cunoască ceea ce viața nu le-a rezervat până în acel moment și chiar dacă asta nu se va  întâmpla niciodată nu își vor plânge de milă doar pentru că sunt femei... noi știm un lucru: TREBUIE să LUPTĂM până la SFÂRȘIT!

 Îți dai seama că o femeie este fericită după zâmbetul care îl are atunci când  este  cu bărbatul ei. Zâmbetul femeii îți arată că aceasta este împlinită și fericită și numai asta o transformă într-o femeie frumoasă care radiază de fericire și iubire!

Lăsați-mă să visez!

                    

                Viața mi se pare atât de frumoasă atunci când mă plimb prin natură, când admir fluturii, când văd avioanele  care zbor și lasă  în urma lor aceea linie alba, uneori transparentă, semn că a străbătut  partea de cer de sub tine, când privesc ceasul și văd că este fix sunt atât de fericită... când văd că după ploaie apare curcubeul și mi-aș dori să alerg să văd de unde începe și unde se termină, dar realizez că alerg ce alerg și mai tare mă pierd, mi se pare că mă îndepărtez din ce în ce mai mult! Eh bine, așa e viața mea... viața la care am visat întotdeauna! Cu cât mă apropri mai mult cu cât simt că mă  îndepărtez de mine și realitate! Atât de ciudat !

Viața în adevăratul cuvânt pentru mine va rămâne doar un vis neîmplinit! Ori de câte ori îmi amintesc mă ia frigul, ochii se măresc din cauza spaimei și supărării! Nu plâng, nu simt nevoia, cred că viața mea nu depinde  numai de mine, mai este destinul care a fost pecetluit la naștere. Aș  vrea să-mi citesc destinul să văd cu adevărat întreaga mea viață, nu numai din frânturi și amintiri... am o memoria atât de slab dezvoltată!

Dacă nu pot să-mi citesc destinul vă rog să mă lăsați să visez! Doar atât vă rog să mă lăsați să visez în mini lumea mea! Măcar știu că e lumea mea!

Nu sunt o persoană atât de norocoasă, dar în viața mea există familia, adevărați prieteni, natura, dependența mea față de cărți și fluturi, Dumnezeu. Dependența mea mă ajută să îmi alcătuiesc mai ușor mini lumea mea! 

Din toate minunile lumii singura armă care mă impresionează sunt razele de soare, care decupează cerul și norii, iar atunci când privești cerul ți se pare o minunată priveliște! Uneori cred că așa se întâmplă și cu sufletele noastre, ies din corpul uman și se îndreaptă spre cer, de aceea razele de soare  decupează  cerul pentru a ale face loc lor, sufletelor!

E ciudat să vorbim despre lucrurile pe care nu le cunoaștem, dar nu cred că este greșit  dacă ne imaginăm sau căutam o explicație la ceea ce este, a fost și va fi !

C'est un S.O.S

                   

  



               Oamenii care văd viața într-o maniera diferită față de noi, împrăștie în lume ideile lor. Fie că e artist sau un om obișnuit!
Cântăreții compun melodii care au un mesaj puternic, poate atunci când o asculți de mai multe ori auzi dincolo de versuri! Scriitorii pun în cuvintele lor, viata lor, care uneori e așa de asemănătoare cu a noastră, și uneori avem impresia că ne arată  o alta cale! 
             Cred că toți ar trebui să trăiască după propriile reguli pentru că doar așa pot da randament și se bucură  cu adevărat de viață! Cu toate acestea continuăm să stăm cu capul în nisip? De ce? Ce ne ține pe loc? Din punctul meu de vedere, mereu a fost faptul că nu am fost susținută și încurajată la momentul potrivit, încât am acționat din impuls! Îmi amintesc de ziua când Ana mi-a lansat ideea de a avea un blog, sincer am avut nevoie de câteva zile, nu știu de ce, doar nu fac nimic rău că scriu rânduri rupte din inima și apoi le las aici! Toate nemulțumirile și temerile sunt aici, și nu mi-e rușine cu ele, dimpotrivă, uneori când citesc câte o postare îmi aduc aminte de aceea întâmplare și nu regret nimic! Îmi amintesc că mama mereu îmi spunea că după fiecare lacrimă înveți cu adevarat să zâmbești și faci pe cei din jurul tău să se îndrăgostească de zâmbetul tău! Nu știu dacă are dreptate, dar încerc să zâmbesc mai mult, dar nu prea îmi iese! Toate aspectele negative din viața mea îmi sugrumă fiecare energie și zâmbet... Mă simt așa de paralizată în fața ei... Sincer nu știu ce ar trebui să fac... Nu vreau să acționez iar și iar din impus, vreau să mă gândesc foarte bine la ce va urma după ce voi lua această decizie!
              Oamenii din jur mă percep diferit de ceea ce eu sunt cu adevărat pentru ei, toate faptele care le fac cu mare drag se întorc ca un bomerang care mă lovește atât de tare, încât rămân acolo și zac în tăcere, nu văd de ce le-aș explica dacă ei văd și percep ceea ce eu nu simt cu adevărat... Prefer să aștept până când o mână mă va ajuta să mă ridic, să-mi șteargă o lacrima și să înțeleagă cu adevărat ceea ce eu sunt, ce simt și toate favorurile le fac cu multă, multă  plăcere! Uneori mă simt un nimic și îmi pare rău că nu fac nimic ca să ajut! Nu vreau să fiu doar o persoană în societate, dar tu știi că sunt aici pentru tine când vrei să plângi pe un umăr; când vrei să-mi spui un secret, la mine e în siguranță perfectă! Voi fi aici când vrei să citești în ochii mei, voi fi acolo când vrei să plângi  și să strângi în brate pe cineva, voi fi aici când îmi vei spune că mă urăști, nu voi pleca doar dacă tu mă alungi, dar nu voi renunța definitiv la tine voi aștepta momentul în care îmi vei cere din nou umărul! Voi fi acolo când mă cauți cu privirea... Voi fi lângă tine moment cu moment! Niciodată nu te vei simți singur, chiar dacă atunci când închizi ochii eu îți voi zâmbi, în vis pot fi dacă tu mă vrei cu adevarat în el... Când privești cerul înstelat să știi că fiecare stea e a ta cadou de la mine! Eu voi privi, la rândul meu, cerul și îți voi trimite o stea căzătoare semn ca am ajuns în rai! Știu cât de important e să fiu cu tine, încât nu te voi dezamăgi niciodată!
                     PROMIT!