Viața nu este blândă cu toată lumea, dar sunt persoane care învață mai repede să zâmbească, după ce își depășesc problemele. Nu întotdeauna găsești cheia spre ușa fericirii.
Uneori nici nu mi-o doresc, pentru că vreau să ajut și să descopăr că eu nu am dreptate, când mă înfurii pe viață, fiindcă sunt persoane care nu îndrăznesc să se mai întrebe de ce și au cu adevărat probleme.
De cele mai multe ori mă limitez doar să privesc ceea ce se întâmplă în jurul meu și nu am nicio reacție, pentru că mi se pare că totul e normal.
Dar, dacă stau puțin și mă eliberez de energia negativă din jur descopăr cât de oarbă am fost și îmi dau seama că primim de cele mai multe ori și tot noi suntem nerecunoscători și negăm vehement ceea ce s-a întâmplat în trecut.
Aceasta indiferență ne provoacă așa numitele probleme. Probleme care ne supără și ne stresează. Dacă stăm bine și ne gândim toată aceasta supărare și stres ar fi egal cu mustrarea de conștiință. Lucru de care nu ne dăm seama și o transformăm într-o problemă care nu are soluții și așteptăm ce ea să se rezolve.
Lucrurile pe care le primim le vedem ca o recompensă pentru tot "binele" pe care l-am făcut...
In fiecare seara stau si ma gandesc la ce am facut, ma plimb prin mansarda, plang si privesc luna care e atat de curata si mi-as dori sa fiu si eu la fel de frumoasa, curata si inocenta. Luna a fost mereu pe bolta cerului ori de cate ori am privit-o din mansarda mea. Niciodata nu mi-a sters lacrimile, ci doar m-a ascultat, iar apoi mi-a luminat drumul cand era prea bezna.
Uneori viata ne arata lucrurile pe fata, dar noi le interpretam gresit. De ce? Nu as sti sa explic, dar un lucru e sigur: e mai usor sa ne lasam influentati, ca apoi sa avem pe cine da vina si cand gresim asteptam ca timpul sa-si fac treaba.
