Oricât de mult i-aș fi spus că îl iubesc tot ar fi refuzat să ne ascundem iubirea sub apusul de soare, fugind de distanță, de sentimente, de tot ceea ce însemn eu. Atunci mi-am dat seama că eu pentru el nu sunt ceea ce este el pentru mine și că acordăm cantități diferite iubirii noastre...
Mii de întrebări îmi trec prin minte, dar un singur lucru îmi doresc să schimb ceva și să fie mai bine... uneori și o secundă face diferența. Cum bine știi, te vreau înapoi, dar suntem ca luna și soarele, apunem în locuri diferite.
Oare noi ne vom întâlni vreodată sau vom fi precum aștrii, o iubire imposibilă? Și dorul? Ce se va întampla când îmi va fi dor? În ce brațe mă voi adăposti dacă tu nu ești?
Cu ochii în lacrimi tot repet: când îți este dor, taci și uită!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu