Au trecut doi ani de când ne-am înstrăinat... tu ești acolo, iar eu aici!
Plecarea ta m-a distrus atât de tare, încât nu știam ce vroiam să fac, un lucru sigur e că vroiam să mă răzbun, vroiam să cunosc tot trecutul tău, am pus atâtea întrebări la care am primit puține răspunsuri. Mi-am dat seama că comportamentul oamenilor nu se schimba odată cu noaptea, așa că am început să le analizez și să despic firul în patru... în zadar, pentru că nimic nu va mai fi ca înainte! Și știu că m-am hrănit cu ură, pentru că te iubesc cu adevărat și nu vreau ca suferința noastră să treacă neobservată!
Vreau să sufere și ei, măcar o secundă, pentru că știu că cei doi ani care s-au scurs e doar începutul!
Tu ai fost persoana în care am avut încredere, mi-aș fi pus sufletul pe tavă și nu m-ar fi durut orice ai fi făcut din el. Plecarea ta m-a înstrăinat de tot, vroiam să stau cât mai retrasă, vroiam să accept golul, singurătatea, nu pot și numai am încredere în nimeni, dar în tine am avut din clipa din care te-am văzut!
Aș vrea să-ți spun atâtea lucruri, dar toate se opresc și tac... Știu că a apărut durerea și ea mi-a lăsat această obsesie, care a făcut din viața mea atâtea reguli și mă întreb cine le va mai suporta?
SOLO!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu