- "Nu mă interesează câtuși de puțin să fiu un scriitor faimos... Aș vrea doar să fiu un ins care a contribuit la perpetuarea enorm de dificilului meșteșug de a scris ..." (John Fowles)
sâmbătă, 5 iulie 2014
C'est un S.O.S
Oamenii care văd viața într-o maniera diferită față de noi, împrăștie în lume ideile lor. Fie că e artist sau un om obișnuit!
Cântăreții compun melodii care au un mesaj puternic, poate atunci când o asculți de mai multe ori auzi dincolo de versuri! Scriitorii pun în cuvintele lor, viata lor, care uneori e așa de asemănătoare cu a noastră, și uneori avem impresia că ne arată o alta cale!
Cred că toți ar trebui să trăiască după propriile reguli pentru că doar așa pot da randament și se bucură cu adevărat de viață! Cu toate acestea continuăm să stăm cu capul în nisip? De ce? Ce ne ține pe loc? Din punctul meu de vedere, mereu a fost faptul că nu am fost susținută și încurajată la momentul potrivit, încât am acționat din impuls! Îmi amintesc de ziua când Ana mi-a lansat ideea de a avea un blog, sincer am avut nevoie de câteva zile, nu știu de ce, doar nu fac nimic rău că scriu rânduri rupte din inima și apoi le las aici! Toate nemulțumirile și temerile sunt aici, și nu mi-e rușine cu ele, dimpotrivă, uneori când citesc câte o postare îmi aduc aminte de aceea întâmplare și nu regret nimic! Îmi amintesc că mama mereu îmi spunea că după fiecare lacrimă înveți cu adevarat să zâmbești și faci pe cei din jurul tău să se îndrăgostească de zâmbetul tău! Nu știu dacă are dreptate, dar încerc să zâmbesc mai mult, dar nu prea îmi iese! Toate aspectele negative din viața mea îmi sugrumă fiecare energie și zâmbet... Mă simt așa de paralizată în fața ei... Sincer nu știu ce ar trebui să fac... Nu vreau să acționez iar și iar din impus, vreau să mă gândesc foarte bine la ce va urma după ce voi lua această decizie!
Oamenii din jur mă percep diferit de ceea ce eu sunt cu adevărat pentru ei, toate faptele care le fac cu mare drag se întorc ca un bomerang care mă lovește atât de tare, încât rămân acolo și zac în tăcere, nu văd de ce le-aș explica dacă ei văd și percep ceea ce eu nu simt cu adevărat... Prefer să aștept până când o mână mă va ajuta să mă ridic, să-mi șteargă o lacrima și să înțeleagă cu adevărat ceea ce eu sunt, ce simt și toate favorurile le fac cu multă, multă plăcere! Uneori mă simt un nimic și îmi pare rău că nu fac nimic ca să ajut! Nu vreau să fiu doar o persoană în societate, dar tu știi că sunt aici pentru tine când vrei să plângi pe un umăr; când vrei să-mi spui un secret, la mine e în siguranță perfectă! Voi fi aici când vrei să citești în ochii mei, voi fi acolo când vrei să plângi și să strângi în brate pe cineva, voi fi aici când îmi vei spune că mă urăști, nu voi pleca doar dacă tu mă alungi, dar nu voi renunța definitiv la tine voi aștepta momentul în care îmi vei cere din nou umărul! Voi fi acolo când mă cauți cu privirea... Voi fi lângă tine moment cu moment! Niciodată nu te vei simți singur, chiar dacă atunci când închizi ochii eu îți voi zâmbi, în vis pot fi dacă tu mă vrei cu adevarat în el... Când privești cerul înstelat să știi că fiecare stea e a ta cadou de la mine! Eu voi privi, la rândul meu, cerul și îți voi trimite o stea căzătoare semn ca am ajuns în rai! Știu cât de important e să fiu cu tine, încât nu te voi dezamăgi niciodată!
PROMIT!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu