Viața mi se pare atât de frumoasă atunci când mă plimb prin natură, când admir fluturii, când văd avioanele care zbor și lasă în urma lor aceea linie alba, uneori transparentă, semn că a străbătut partea de cer de sub tine, când privesc ceasul și văd că este fix sunt atât de fericită... când văd că după ploaie apare curcubeul și mi-aș dori să alerg să văd de unde începe și unde se termină, dar realizez că alerg ce alerg și mai tare mă pierd, mi se pare că mă îndepărtez din ce în ce mai mult! Eh bine, așa e viața mea... viața la care am visat întotdeauna! Cu cât mă apropri mai mult cu cât simt că mă îndepărtez de mine și realitate! Atât de ciudat !
Viața în adevăratul cuvânt pentru mine va rămâne doar un vis neîmplinit! Ori de câte ori îmi amintesc mă ia frigul, ochii se măresc din cauza spaimei și supărării! Nu plâng, nu simt nevoia, cred că viața mea nu depinde numai de mine, mai este destinul care a fost pecetluit la naștere. Aș vrea să-mi citesc destinul să văd cu adevărat întreaga mea viață, nu numai din frânturi și amintiri... am o memoria atât de slab dezvoltată!
Dacă nu pot să-mi citesc destinul vă rog să mă lăsați să visez! Doar atât vă rog să mă lăsați să visez în mini lumea mea! Măcar știu că e lumea mea!
Nu sunt o persoană atât de norocoasă, dar în viața mea există familia, adevărați prieteni, natura, dependența mea față de cărți și fluturi, Dumnezeu. Dependența mea mă ajută să îmi alcătuiesc mai ușor mini lumea mea!
Din toate minunile lumii singura armă care mă impresionează sunt razele de soare, care decupează cerul și norii, iar atunci când privești cerul ți se pare o minunată priveliște! Uneori cred că așa se întâmplă și cu sufletele noastre, ies din corpul uman și se îndreaptă spre cer, de aceea razele de soare decupează cerul pentru a ale face loc lor, sufletelor!
E ciudat să vorbim despre lucrurile pe care nu le cunoaștem, dar nu cred că este greșit dacă ne imaginăm sau căutam o explicație la ceea ce este, a fost și va fi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu