Aș fi vrut să mă iubești încet,
dar bine
Aș fi vrut să citești în ochii
mei
tot ce ceilalți nu au putut.
Aș fi vrut să mă ții de mână,
dar nu mai e posibil.
Aș fi vrut să mă cunoști,
dar acum e prea târziu.
Aș fi vrut să fii Universul din
viața mea,
dar tu ai vrut sa fii un Soare
care încălzește mai multe
spații, stele, luni, planete.
Aș fi vrut să învățam iubirea
în doi,
dar iubim mai mult decât doi.
Aș fi vrut să te cunosc
Aș fi vrut să-ți vorbesc
despre timpul fără tine,
când simt că nu mai trăiesc,
și în singurătate rătăcesc
pentru că la tine mă gândesc.
Iubirea mea pălește
buzele tale îmi par uitate,
știu că de altcineva sunt gustate,
deci zilele mele sunt triste
când știu că în brațe
strângi persoane necunoscute
nu vreau dreptate,
vreau doar să știe
că încă mă mai iubești
chiar dacă nu recunoști…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu