• "Nu mă interesează câtuși de puțin să fiu un scriitor faimos... Aș vrea doar să fiu un ins care a contribuit la perpetuarea enorm de dificilului meșteșug de a scris ..." (John Fowles)

marți, 6 ianuarie 2015

Sunt aici...


Simt cum lumea s-a sfârmat în mii de bucăți. Și toate bucățile au fost luate de vânt, prefăcându-se în praf. Credeam că lumea mea este ca o sticlă de cristal. Doar credeam...
Acum sunt singură, mă plimb prin pusteitate, nu văd niciun chip cunoscut. Plâng după tine și văd că cineva se oprește și mă urmărește cu privirea și vine după mine. Mă oprește și zâmbește atât de cald, încât ar încât ar încălzi orice.Se uită în ochii mei și îmi spune: " Ești bine?  " . Nu-i pot răspunde, simt cum vocea se pierde în înăuntrul meu și rămâne acolo.
El mi-a observat tristețea, El mi-a văzut lacrimile, El m-a oprit. Mi-a căutat mâna și m-a strâns încât să-i simt căldura, apoi s-a apropiat de mine, și-a aplecat capul de al meu și m-a privit în ochi. Am văzut ochii lui căprui închiși că mă priveau atât de insistent, căutând parcă încerca să-mi ia toată această negură de supărare. 
Tot ce am mai auzit a fost: " Hei eu sunt cu tine. "
Nu știu după cât timp, nu știu ce s-a întâmplat în acest timp, dar m-am trezit într-un loc nou, primitor. M-am uitat prin cameră și mi-am recunoscut grămada de cărți și mulțimea de fluturi. Am ieșit din cameră și am dat într-un hol lung, apoi într-o cameră și apoi am auzit valurile mării, așa că am ieșit afară, am pășit pe nisipul cald. M-am așezat pe stâncă și am privit apusul și m-am gândit la mine, la cine sunt, ce caut aici. Când soarele s-a ascuns mai bine printre nori, m-am întors pe același drum, numai că acum în ușă mă aștepta El cu zâmbetul pe buze, ca atunci...
M-am oprit, nu-mi mai aminteam nimic, dar zâmbetul mă încuraja, nu știu de ce, dar aveam încredere în El și apoi am auzit: " Hei eu sunt cu tine. "
Am început să-mi curgă lacrimile, m-am apropiat de El, i-am căutat mâna și am atins-o, apoi El m-a strâns de mână ca în aceea zi. I-am privit ochii, căprui închis.
" Ai ieșit la plimbare fără mine? "
Pur și simplu mă holbam la El și nu știam ce să spun. Se uita la mine și apoi îmi șoptește la ureche: " Sunt îngerul tău păzitor de acum, unde ești tu, sunt și eu... "
Așa lumea mea s-a refăcut, a căpătat sens, acum sunt fericită cu El și am înțeles ce înseamnă să te simți pierdut și apoi să afli că cineva  e lângă tine. 
El a fost toată viața lângă mine și îi mulțumesc, El m-a învățat ce e iubirea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu