Punct

Știi când te văd zâmbesc în sinea mea, pentru că îmi amintesc de trecut, și amintirile nu mă rănesc.
Nu te urăsc, dar nu îmi doresc să vorbesc cu tine, pentru că așa mi se pare corect. Când te evit simt că niciodată nu am avut sentimente puternice pentru tine. Și cu toate acestea viața ne tot pune față în față.
Cu ce scop, dacă amândoi ne dorim să ne evităm, amândoi știm că nu suntem cele mai bune alegeri unul pentru celălalt. E ciudat. Când visez, nu apari în visele mele. Când vreau să strig, nu rostesc numele tău. Când te văd îmi doresc să nu te fi cunoscut niciodată. Când lumea îmi vorbește despre tine, evit subiectul cu succes.
Așa am procedat mereu, și trebuie să recunosc că dacă rămâneai lângă mine, reușeai să te strecori în viața mea, și cred că aș fi devenit dependentă de tine.
Timpul trece și mă simt ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Viitorul pare atât de nesigur, ca în ziua în care ai apărut tu și nu înțelegeam cum reușește destinul să schimbe totul într-o fracțiune de timp. Atunci credeam că destinul ne va uni viitorul, dar totul e luat altă întorsătură, eu am refuzat ideea de a avea un viitor comun, iar tu ai acceptat ideea, ca drept dovadă că ești cu altcineva.
Drumurile noastre tot se mai intersectează și acum, dar diferența este că acum nu este ce a fost atunci. Am luat amândoi alte decizi și am continuat să mergem pe drumuri diferite.
Timpul trece așa că mi-am păstrat zâmbetul pe buze, făcând  ceea ce îmi place. Nu regret nimic, pentru că am fost sinceră și am pus suflet, și fiindcă tu ai respins aceste lucruri am refuzat să cred că tu ești persoana potrivită.
Seara asta am preferat să mă plimb, am admirat același peisaj, m-am plimbat pe aceeași alee, dar cu alte gânduri. La fiecare pas simțeam cum mă eliberez de trecut. De tot, am uitat de toate lucrurile rele și mi-am dat seama că nu aș putea vreodată să urăsc pe cineva, pentru că nu m-aș mai fi eu și nu ar avea niciun rost să ții ură, când poți aștepta ca timpul să treacă și să-ți dai seama că risipești timpul împrăștiind ură, când ai putea să trăiești, să păstrezi esențialul.
Fiecare zi e diferită, chiar dacă nu observăm unele detalii care ni se par nesemnificative, dar ele sunt acolo și vor fi până când le vom observa și pe ele. Și când vom vedea și acele detalii nesemnificative, vom reuși să ne maturizăm, poate chiar fără să ne dăm seama, fiindcă ele ne vor învăța să  trăim...