Regrete

Când deschid ochii dimineața sunt atât de fericită, am energie, încât as muta munții din loc, dar toată această stare de fericire se evapora de îndată ce ies în lume. Mă împiedic de resentimentele lor, de energia lor negativă, de invidie, de răutate. Nu pot lupta doar eu împotriva lor și să le arăt cât de mult mă doare indiferența lor. Cred că aș accepta mai ușor resentimentele lor, invidia, răutatea, dar nu și indiferența. Cu toții avem momente în care mintea nu mai judecă. Și se pare că indiferența lor este mai importantă decât orice prietenie, relație, chiar mai puternic decât sentimente, amintiri, timpul petrecut împreună, decât tot.
Am răbdare și accept ca timpul să-și facă treaba, dar este o risipă, trebuie să acționez fără a mai interveni alte resentimente. Se pare că reanimarea mea nu are niciun efect și pierd în fiecare zi persoane pe care le prețuiesc. Dar timpul trece și rănile nu mai dor și rămân în picioare doar pentru a fi acolo pentru persoanele care își doresc ceea ce eu am pierdut. Nu vreau să se îmbolnăvească și ei cu resentimente și banalitățile care astăzi ni se par atât de interesante. Nu știu ce se întâmplă cu cei care m-au privit cu indiferență, un lucru pot să-l clarific, am ieșit din viața lor cu gândul că e mai bine așa decât să apară situații neplăcute și nu se va mai renaște nimic între mine și ei, pentru că așa au decis.
Stau în mansarda și respir aerul rece de toamna și privesc cum cârduri de păsări ne părăsesc și se îndreaptă spre țările calde. Mă uimesc  prin loialitatea și prin unitatea lor ca familie, dacă am prețui și noi  aceste valori, cred că lucrurile ar sta altfel. Nu asta este important acum, nimic din ce ai avut nu vei mai avea și niciodată să nu crezi că totul a fost doar o risipă.