Cuvântul singurătate în mintea noastră redă faptul că trăiești izolat, dar sinceră să fiu nu cred că numai la asta se rezumă.
De-a lungul timpului am analizat comportamentele oamenilor și mi-am dat seama că singurătatea se propagă în mai multe categorii.
Într-una dintre zile stăteam în parc, pe o bancă la umbră și într-un moment un bătrânel s-a așezat pe aceeași bancă cu mine. Am admirat forma în care arăta, dar am citit în ochii lui tristețe, stare de angoasă și poate regrete. Acest bătrânel se uită mereu la ceas, m-am gândit că așteaptă pe cineva, dar de fapt aștepta ca cineva să vina la el și să-i alunge singurătatea, nu e așa de interesant când îți petreci ziua doar tu și umbra ta.
Marile anturaje... probabil pentru ei singurătatea e atunci când trebuie să-și ia rămas-bun unul de la celalalt și să-și urmeze cursul vieții.
Unul dintre noi consideră ca singurătatea este atunci când te plictisești și nu ai destule atuu-uri pentru a te integra. Lista poate continua pentru că cu toții simțim un fel de singurătate, dar eu tind să cred că e altceva.
Nu poți fi singur doar dacă asta îți dorești. Nu contează câți ani, cum arăți, poți să te bucuri oricând de orice crezi că îți alungă singurătatea, ideea e că trebuie să îți dorești asta, pentru că nimeni nu te va întreba ce simți tu. Nu pentru că suntem egoiști, sperăm că timpul rezolvă, dar un mic impuls nu strică niciodată nimănui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu