Cred că viața mea ar fi plictisitoare fără minunile naturii. Ador ciripitul păsărilor și uneori îngân cu ele, roua de pe petalele florilor îmi gâdilă privirea. Cel mai mult îmi place apusul de soare... Nu mă satur să privesc baia de culori, uneori am impresia că e un curcubeu care apare după o zi plină de căldură și lumină. După un spectacol de culori, razele de soare se frâng încet-încet, iar apoi Soarele este înghițit de pământul negru, ars de soare. Lupta împotriva pământului, iar din acest război trimite mingi de foc care alcătuiesc o cunună pentru cer, iar pentru Luna mingile de foc sunt perlele culese din mare de către Soare. Și ca acest dar să fie mai romantic, greierii își scot viorile și chitarele dedicându-le celor doi îndrăgostiți cântece de dragoste. Deasupra florilor auzi fâlfâitul unor aripioare de-ale fluturilor, licuricilor și libelulelor, ei adun mireasma florilor și o răsfrâng în aer ca pe o binecuvântare a iubirii dintre cei doi: Soare și Luna.
Îmi pare rău că cei îndrăgostiți nu pot fi împreună pe cer, dar eu în fiecare seară îmi iau rămas bun de la Soare și aștept cu nerăbdare momentul în care Luna își trimite razele în camera mea, semn că e fericită și vrea să-și împărtășească fericirea cu mine și e pregătită să mă asculte... Iar eu îi alung fericirea cu lacrimile mele și de fiecare data îmi mângâie parul cu o raza până când obosesc și adorm în brațele razelor aurii. Dimineața mă trezesc cu razele Soarelui pe fața mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu