Sunt tristă.
Obosită.
Încă o dată mă las purtată de sentimente şi cedez. De câte ori am jurat că nu mai vărs o lacrimă şi iată-mă plângând din nou.
Am preferat să mă mint că sunt puternică, că totul va fi bine, să-mi imaginez că mereu vei fi cu mine, că te gândeşti la mine la fel de mult ca... laşa de mine.
Obosită.
Încă o dată mă las purtată de sentimente şi cedez. De câte ori am jurat că nu mai vărs o lacrimă şi iată-mă plângând din nou.
Am preferat să mă mint că sunt puternică, că totul va fi bine, să-mi imaginez că mereu vei fi cu mine, că te gândeşti la mine la fel de mult ca... laşa de mine.
Câteodată nici nu ştiu ce vreau...
Sunt uimită de tot ce e în jurul meu şi singura mea evadare e fuga şi izolarea.
Mereu am căutat un cer şi pentru steaua mea, dar se pare că va fi doar o stea căzătoare. Se va mulțumi să ajungă pe cer, să privească şi apoi să cadă.
Aşa că, inimă taci şi suferă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu