Știi ori de câte ori mă gândesc la copilăria mea îmi amintesc mereu de aceeași privire plină de venin, de ranchiună.
Minciuna pentru tine este cel mai bun antidot pentru a trăi. Nu știi ce e aia viață, fericirea, iubirea, împărtășirea sentimentelor, deoarece tu nu ai trăit în această atmosferă, te-ai lăsat manipulat de prima persoană pe care ai văzut-o când ai deschis ochii. Și aceleași taine ni le împărtășești și nouă astăzi, cu tupeu, cu urlete, cu amenințări inutile, fiindcă nu îmi e teamă deloc de tine, pot spune că-mi inspiri foarte multă milă.
Ce este omul nostru?
Ți-ai pierdut mințile, pentru că scutul tău e inutil. Dumnezeu are grijă de noi, spre deosebire de tine.
Mereu Lui i-am cerut, seară de seară ca ruga mea să se realizeze, când eram singură ridicam ochii spre cer sau Ii mulțumeam că e lângă mine, ori de câte ori mă rugam.
Nu am ce să-ți reproșez, deoarece nu mi te pot imagina o persoană care are ce să arate celorlalți, nu ai pilde.
Nu știu dacă te urăsc, dar aș irosi timpul făcând-o, pentru că știu că nu-ți pasă și știu că nu așa, te prefaci indiferent, iar acest comportament nu face cinste nimănui.
Din toate lacrimile pe care le-am vărsat, toate căderile nervoase pot să deosebesc de la prima vedere ceea ce e bun și ce e rău, iar tu îmi faci rău...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu