Stau pe mansardă și privesc spre pădurea din apropriere. Verdele pădurii e atât de rece, dar în același timp calmează viteaza gândurilor.
Sunt și eu un jucător în marele joc numit viața. La început am fost o amatoare, așa ca am asistat jucătorii adevărați. Acum sunt și eu una de-a lor. Am învățat regulile jocului, chiar dacă acesta nu impune aparent niciuna.
Mărturisesc că am fost foarte norocoasă, deoarece am întâlnit persoane de la care am avut de învățat ceva și le mulțumesc pe această cale. De asemenea am învățat și de la cei amatori. Modul cu care ei își complică existența, mă uimește, mă intrigă, mă lasă fără cuvinte. Eu nu mi-am dorit niciodată să am o viață complicată de propria persoană, eu mereu am vrut să știu pe ce drum trebuie să merg, să știu pentru ce lupt.
Azi, ești la un nivel, mâine la altul, nu știi ce va aduce ziua de mâine.
Incertitudinea e la tot pasul, ca în iubire, de fel.
Știi când începi să iubești, dar nu știi când se va sfârși totul, cineva va avea de câștigat. Cine va suferi mai mult , câte regrete și cuvinte nerostite vor rămâne ținute acolo, pentru totdeauna.
Jocul de-a viața are mai multe etape, dar iubirea rămâne cea mai grea etapă pentru muritori. Iubirea este cea mai complicată, complexă, enigmatică pentru inima noastră, care cade în cursă de fiecare dată, iar apoi rămânând sleită de puteri. Dar în ciuda jocului, destinul își duce la capăt conduita de a aranja totul cum se cade, astfel că fiecare își făurește un viitor și mai devreme sau mai târziu își întâlnește sufletul pereche.
Printre verdele acela crud au pătruns razele de soare, făcând totul de smarald. Nebunia culorilor mă invită la o plimbare, așa că accept cu mare plăcere. Mă plimb până la apus, mă întorc spre casă când pe cer încă mai este curcubeul apusului.
Ajunsă acasă mă scufund în beznă și aș vrea să fiu și eu înțeleasă în acest joc afurisit. Refugiul meu se distruge, bezna se risipește la primul fascicol de lumină și simt căldura îmbrățișării lui.
Jocul e ca un bâlci de situații, sentimente și întâmplări, provocări ce ne mai sfărâmă din vise...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu