Summertimes...
Stau pe marginea lacului și admir minunatul peisaj plin cu flori de nuferi.
Ciclul naturii seamănă cu viața omului, toate se întâmplă cu un scop și au un rezultat final pe măsură.
Zâmbesc la apariția unor berze. Când își dau seama de prezența mea își iau zborul, lăsând în urma lor niște cerculețe în apă.
Micul tablou îmi amintește de mine. Mereu mi-am dorit să fiu liberă, ca atare am luptat când a fost cazul pentru a-mi dobândi dreptul de a mă simți liberă.
Nu am vrut să frâng inimi, dar vreau să fiu liberă când iubesc, să fiu liberă să-mi arăt sentimentele, să zâmbesc, să strig că iubesc.
Dar relațiile pe care aș fi putut să le am se dovedeau ca niște închisori pentru mine, fiindcă stilul meu direct și puțin enigmatic nu place oricui, așa că am fugit de la detenție pentru libertate!
Relație nu înseamnă doar să faci numai ce-ți place ție, ci să împletești lumea ta de cealaltă și să creezi un mic univers pentru voi. Să oferi și să ceri când simți că ceva nu e în neregulă.
Așa că decât să am un triunghi sau un pătrat amoros am preferat să aștept ziua cea mare. Nu vreau geometrie în iubire.
Se pare că zborul berzelor a adus aproape de mal un nufăr.
M-am ridicat din locul meu și m-am apropiat de mal ca să iau nufărul. Azi am primit un mic cadou.
Ajung acasă, urc în mansardă și pun nufărul într-un bol plin cu apă.
În pragul ușii apare el. Când îi văd umbra, mă întorc spre el și îi zâmbesc, apoi încep să-i povestesc că azi la lac berzele mi-au dat acest nufăr minunat.
Nufărul acela a apărut așa din senin, dar am simțit că e destinat să fie al meu. Așa cum și El a apărut când mă resemnasem cu ideea că voi fi singură încă o perioadă mai lungă, ce-i drept.
A meritat să am răbdare, am avut timp să mai visez, să mă mai maturizez și să-mi fac curățenie printre gânduri, ca acum să pot elibera iubirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu