Mai lasă-mă câteva secunde ca să fug de ce îmi face rău.
Vreau să-mi dea pace!
Știu că vor pleca, simt asta!
Urc în mansardă, răcoarea mă face să mă simt mult mai bine. Supărarea pare că s-a mai diminuat, dezamăgirea e aceeași, dar acesta e norocul meu: să cunosc doar pe cei care cer, iar eu să mă supun, lăsându-i la fel de egoiști.
Mereu eu voi fii piesa care nu are același refren cu a lor.
Eu împotriva curentului.
Simt că puterile mă lasă, mă așez, și încep să plâng....
Plâng pentru că nu îi pot schimba, plâng pentru că am fost prea slabă în fața lor, plâng pentru că am fost prea sinceră, plâng că nu am fugit...
"clipă, oprește-te! "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu