• "Nu mă interesează câtuși de puțin să fiu un scriitor faimos... Aș vrea doar să fiu un ins care a contribuit la perpetuarea enorm de dificilului meșteșug de a scris ..." (John Fowles)

miercuri, 17 decembrie 2014

No more


Nu pot mânca.
Nu pot dormi.

Nu mai vreau să mai plâng, nu mai vreau să mai vărs nicio lacrimă. Nu mai vreau să iubesc.
Nu mai vreau să mai fiu rănită!
Nu mai vreau să mă mai gândesc la tine.
Vreau să am o viață pe care o pot dirija doar cum vreau.
Viață în care nu sunt mințită, rănită sau trădată. Viață în care nu mai apari sau o viață în care amintirea ta nu mă mai doare atât de tare și nu îmi afectează viitorul atât de mult?
De ce?
De ce să plătesc pentru trecut?! Nu am suferit de ajuns atunci? De ce m-ai urât atât de tare, încât ai ales să mă calci în picioare fără milă și apoi ai plecat ca și cum eu nu am fost un nimic pentru tine?!
Mi-am dat seama că viața a mers mai departe cu sau fără tine, tu nu ai fost acolo când eu eram supărată sau când plângeam sau când vroiam să iau pe cineva în brațe sau atunci când vroiam să aud o vorbă de la tine...  Lista poate continua.
Credeam că suntem împreună necondiționat, dar așa era doar în mintea mea, am crezut că dacă nu ești lângă mine nu e un capăt de lume, dar m-am înșelat.
Când iubești ești pur și simplu acolo. Dar tu nu ai fost lângă mine și nici  pe mine nu m-ai lăsat sa-ți fiu aproape. Nu vreau să mai fiu rănită, vreau ca măcar  să am un zâmbet trist pe față, dacă nu îmi simt sufletul fericit. Vreau să scape de această supărare care s-a instalat acolo și nu mai dorește să-l părăsească.
O să reușesc! Pentru că tu nu meriți, pentru că m-ai rănit prea mult. De ce? Pentru că te-am iubit? Și cu toate acestea am reușit să te scot din viața mea, dar numele tău și unele amintiri nu reușesc să le uit, îmi  afectează viitorul. Fiindcă îmi este frică. Îmi este frică de reacția celorlalți când vor vedea cât de mult m-am schimbat. Îmi este frică ca voi sfârși la fel și o să mă închid în mine, încât nu să-mi dau seama dacă mai sunt eu sau nu. De ce să aștept ca timpul să-și facă treaba? Dacă eu nu voi reuși niciodată să depășesc momentul?
Doar un lucru îmi doresc vreau să mai am zile în care să mă trezesc  cu zâmbetul pe buze și să nu-mi mai pese de nimic. Zile în care să mă bucur de fericirea altora, zile în care să privesc cuplurile care se iubesc și nu se sfiesc să arate asta, zile în care nu mai ascult muzică doar pentru a-mi ridica moralul, zile în care voi simți că unele părți din trecut le-am acceptat sau le-am iertat...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu