Vine o zi în viață când lași totul la o parte și te bucuri de tot ceea ce te înconjoară.
Ești fericit dimineața când te trezești, iar dormitorul tău este inundat cu lumină de la soare.
Ești fericit că îți poți servi cafeaua sau ceaiul într-un loc numai al tău, numit acasă.
Ești fericit când oamenii îți zâmbesc și vorbesc cu tine, te apreciază și te respectă. Locul tău în societate este evident bun. Te consideri un om împlinit, norocos și fericit.
Și eu mă ciocnesc cu situații asemănătoare, dar rațiunea ucide repede aceasta euforie. Îmi sunt suficiente acele clipe când sunt mulțumită de aceea ce sunt eu, mă fac să îi înțeleg pe ceilalți și să mă bucur cu ei. De cele mai multe ori amintirile alungă fericirea.
Prezentul nu acceptă trecutul. El a fost, a trecut, ori îl îmbraci ori îl arunci pentru totdeauna.
De obicei preferăm să îl aruncăm la gunoi și când ne este frig ne hotărâm să îl îmbrăcăm din nou. Ne murdărim și apoi ne rușinăm.
Ne este rușine și doar atât.
Nu ne pare rău, nu vrem să reparăm nimic, nu învățăm din greșeli. Timpul trece și ia prezentul și îl transformă într-un trecut uitat...
Oare e chiar atât de ușor să ștergem cu buretele? Conștiința noastră nu ne spune nimic? Cum poți fi fericit când nu simți?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu