Uneori mă gândesc cât de superficiali putem fi. Mă gândesc la faptul că noi ne-am obișnuit să mințim cu zâmbetul pe buze ca și când am spune adevarul gol-goluț și nu mai facem distincție între adevăr și minciună. Avem o imaginație bogată?! Nu prea cred așa ceva, problema e că vrem să obținem tot ceea ce ne dorim și folosim orice mijloace și cum cuvântul are o mare importanță îi folosim toate resursele. Ne dorim o lume mai bună, și când spunem asta mințim, pentru că toți ne raportam la noi înșine. Câți dintre noi s-a gândit la chipurile pe care le vede zilnic, chiar dacă nu le cunoaște, chiar dacă nu va spuneți "Bună dimineața! ".
Ăștia suntem noi.
Când mă uit la voi rămân uimită să observ cât de falși sunteți. Doriți ca totul să fie calculat, să nu fie nimic care să pună într-o lumină proastă, puneți mare accent pe aspectul fizic și lucrurile "importante" de care te poți bucura câteva ore, zile, săptămâni, luni sau ani, depinde cât de bine îți joci cărțile.
Când ești prins nu recunoști nimic, totul se șterge cu buretele, conștiința nu te mustră și poți să trăiești în continuare fericit și la fel de fals, fiindcă nu ai învățat nimic. Sau nu vrei să vezi că unele principii tradiționale te pot face fericit, pentru că ele îți dau libertatea să fii tu.
Asta e societatea la care ne raportăm, societatea în care trăim. Dacă va veni o zi în care vom dori să schimbăm ceva, ar trebui să ne privim toți în oglindă și vom vedea ce reflectă imaginea noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu