Eram foarte
furioasă pe mine, pe lume și pe faptul că nu mai am energie. Mi-aș dori să stau
un timp în comă, câțiva ani, iar apoi să-mi văd de viață, să-i uit pe cei de
lângă mine, să nu-mi mai amintesc de mine.
Rațiunea îmi ucide
fiecare emoție, e un criminal în interiorul meu, iar eu sunt martoră la propria
mea crimă... Când îmi imaginez un criminal îi vezi ochii ieșiți din orbite și
turbați, pupila dilatată știi că aceea persoana ucide din plăcere... e nebun.
Citesc, de fapt
citesc cuvinte, dar nu înțeleg nimic, gândul îmi zboară... închid cartea, îmi
închid ochii și în minte începe să cânte "Too Little Too Late".
Cred că am exagerat cu analiza psihică...
mă rog...
Săptămâna asta am
descoperit în telefonul surorii mele pagini de viață. Știu că nu e corect din
partea mea să citesc dar eram prea curioasă și sincer nu mi-am plăcea ca ea să
citească, de exemplu blogger-ul meu!
*
"Un om care
iubește va crede mereu în persoana iubită... Băieții sunt simpatici atunci când
miros a parfum nu a țigară... Un soț este acela care te iubește și nu țipă sau
care sare la tine la bătaie, de fapt acela este un nemernic care și-a bătut joc
de tine și te-a folosi ... " . Paragraful acesta l-am reținut din
toată povestea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu