Uite că a plecat...
Plângi!
Nu ai ascultat că într-o zi
Vei culege lacrimi,
Nu flori
De pe câmpul iubirii voastre.
Nu mai număra pașii
Care l-au dus departe de tine,
Ci gândește-te
Că i-ai făcut un bine
Și lui și ție.
Plângi, dar lui arăta-i
Zâmbetul dulce al lacrimilor tale
Nu mai privi înapoi
Și găsește un nou sens vieții...
Și fără el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu