Noaptea când se lasă
Cineva de sus mă veghează
Vise frumoase îmi dă
Noapte bună îmi urează.
Are cinci săgeți strălucitoare.
Ce îți arată binele
Să ai încredere în tine
Și parcă știe
Că în tine este:
un înger
Aceasta poezie am scris-o când eram în clasa a cincea. Îmi amintesc cît de emoționată și fericită eram fiindcă îi dedicam poezia stelei care îmi poarta noroc și mă veghează: mama!
Un timp am ascuns poezia de ochii lumii mi
se părea ceva intim, dar se pare că a venit și ziua când la scoală ne-a spus să
aducem poezii sau compuneri despre mama. I-am arătat poezia mamei vroiam să
știu dacă pot să o duc pentru revista școlii ca material.
Îmi amintesc foarte bine faptul că
nu am lăsat niciun coleg ca s-o citească poezia...
Cititul, imaginația și scrisul au făcut parte din copilăria mea și
de asemenea nu regret nimic pentru că nu am pierdut nimic, ci am câștigat
pentru că priveam lumea ca o joacă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu