Dacă există Dumnezeu, atunci trebuie să fie și un
imens păianjen scârbos, care pândește în întuneric. Nu poate sa fie bun.
Această durere, această groaznică luciditate care este în mine acum.
Nu era necesară. E numai durere și nu aduce nimănui
nimic. Nu dă naștere la nimic. Este ca și când ar fi sărit
siguranțele la tabloul de lumină. Sunt aici, în inima adevărului
sumbru. Dumnezeu nu are nicio putere. E incapabil să ne iubească. Ne urăște
pentru că nu ne poate iubi. Sunt incapabili să vadă întunericul și fața
păianjenului care se află în spate și imensa pânză ce se țese
în jur. Nu știu dacă râcăi puțin la suprafața fericirii și a bunătății nu dai
de nimic. Întuneric, întuneric și iar întuneric!
Urăsc dincolo de
ură!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu