...ultima poezie de toamnă...

"Cad frunzele ,cad de departe ,parca

s-ar vestezi in ceruri gradini

indepartate

cu gesturi de negare cad mereu

Si cade-n nopti pamantul greu

de langa stele in singuratate

Noi toti cadem .Mana pe colo cade.

Si altele ,si toate,rand pe rand.

Dar este Unul care tine-n mana 

caderea asta nesfarsita de bland."

Cu nimeni nu e bine să fii sincer cum ești cu tine însuți

Un moralist zice să-ți tratezi prietenul de azi ca și când mâine ți-ar deveni prieten, ceea ce nu este conform cu principiile morale ci ale unei bune politici. O fi bine, dar nu e conform firii mele. Decât să spun ce nu cred mai bine tac. Uit totdeauna că există, în mare, trei feluri de-a minți: minciuna-minciuna, adică falsificarea adevărului; omisiunea unei parți a adevărului; și statistica.                                  

Hazardul are un rol incontestabil în viata omului. N-avem posibilitatea să ne combinăm cu toți oamenii din lume: ca-n matematica <<elementul m luat de n ori >>. Nu poate există armonie, pot apărea dezechilibre; <<conviețuirea>>, poate continua din rutină: <<Unde să mă mai duc acum? E prea târziu. O să meargă și de-acum încolo, tărâș-grăpiș, cum a mers și până acum>>. Și timpul trece și rezolvă această relație precară: în profesie -vine pensia; iubire -vine moartea și ia unul din parteneri.

Păcatul meu e că nu vreau și nici n-am vrut   să învăț nimic de la nimeni. Nu m-am exprimat bine: de învățat vreau să învăț  de toate de la toți, dar nu vreau să fiu învățată. 

Am atâtea planuri încât închid ochii, sufăr și când ajung să fiu fericită nu plâng de fericire pentru că am plâns prea mult de atâtea probleme, amărăciuni ale vieții.

Dar să terminam cu filozofiile și vreau să vă mărturisesc cititorilor mei că toamna s-a sfârșit și regret așa de mult! Singura mângâiere care poate să-mi mai aducă toamna sunt poeziile!

                                  

Suntem dominați !

E foarte  curios câtă milă inspiră defectele fizice și cât dispreț cele psihice. Toată lumea zice "săracul de el-e orb " și nimeni nu zice "săracul de el- e avar, e ipocrit, e intrigant ", când astea sunt boli de pe urma cărora suferi la fel de mult ca și de pe urma celor fizice. Un defect  fizic îți dezechilibrează corpul și  dezechilibrul asta se răsfrânge asupra sufletului. Efectele lui sunt deci împărțite. Gândește-te că defectele psihice zac nu numai în suflet. Îți dai seama ce infern trebuie  să fie într-un suflet orb, sau amândouă la un loc, sau câte vrei? Toate  defectele psihice au la origine un complex de inferioritate. Cine e sigur de sine nu e nici invidios,  nici arivist. "La om totul trebuie să fie frumos, de la haine până la suflet. "

Un echilibru dat de frumusețea exterioară și de cea interioară.

Mi-au plăcut totdeauna oamenii frumoși, pentru că măcar sub aspectul fizic ai garanția că sunt scutit de complexe...

coșmar

                                            Mi-am dat seama că cea mai importantă comoară a părinților sunt copii. Ei reprezintă o oglindă a  muncii lor. Și ca orice copil  îmi doresc ca fiecare lucru pe care îl fac să fie un motiv care să îmi  facă  familia mândră de mine!
                                       Nu mă interesează ce spune lumea despre mine atâta timp cât eu mă simt bine în pielea mea, sunt fericită și vreau mai mult de la mine! Cum se spune oamenii inteligenți  vorbesc despre lucruri importate, cei mediocri despre starea vremii, iar cei cu o capacitate scăzută bârfesc oamenii...
                                 Azi  noapte am avut vis ciudat, dar în același timp  frumos: am fost accidentată de o mașină, m-am lovit destul de tare la cap încât aveam nevoie de o operație destul de scumpă în alta țară. Între timp am beneficiat de o operație la noi în țară  care m-a făcut să mă simt mai bine, să realizez ce s-a întâmplat cu mine. La spital era pe bancă o doamnă, am văzut-o de la fereastră și am vrut să merg la ea, era prea tristă  și  îmi  doream să vorbesc cu ea! M-am furișat  în gradină și m-am așezat pe bancă lângă ea când m-a văzut a început să plângă. Ea suferea pentru băiatul ei care era bolnav  și nu putea  fi vindecat.
A doua zi m-a cautat să-mi spună că fiul ei a murit... mă simțeam așa de prost încât nu știam ce să-i spun ca să o înveselesc! Am fost transportată la acel spital din străinătate, după operație doamna a venit la mine în salon cu un buchet de flori era fericită ca operația s-a terminat cu bine. Ea a început să mă îndrăgească pentru că am încercat să o fac să mai uite de suferința ei, măcar cât își petrecea timpul cu mine...
                                      M-am gândit toată ziua la visul meu și la semnificația lui și nimic...

Week-end!

                 

               Noiembrie... sfârșitul toamnei, anotimp care îmi place așa de mult încât aș vrea să nu se mai termine niciodată!

Week-end-ul acesta a început cu o dimineață răcoroasă, dar cu o carte care m-a impresionat, dar aș vrea să o mai recitesc când acumulez mai multă experiență  în ale iubirii... Citesc din nou romanul "Ion" pentru orele de română! Îmi place romanul, pentru că e clasic aș putea spune și reprezintă realitatea lumii în special de la țară, care încă mai trăiesc pe baza acestor mentalități...

Ca lectura suplimentară "Spitalul Municipal" de Barbara Harrison   primele pagini m-au captat în lumea cărții, dar deja sunt curioasă să văd /citesc care va fi sfârșitul cărții!

      

Azi a fost ziua mea !

                    Azi, 8 noiembrie a fost ziua mea... doar a mea... Mă numesc Mihaela  și am avut parte de aniversare dublă! Cântecul  "La mulți ani ! " din partea familiei și a colegilor m-a bine dispus. Mesajele de pe facebook m-au făcut foarte fericita... ce s-ar face lumea fără mine... acum glumesc, dar m-am simțit bine de faptul că nu au uitat, contează mult pentru mine!

         Am îmbătrânit, dar nu regret... trecerea este frumoasă când privești și în urmă... Nu toată lumea știe că azi e ziua mea de naștere, iar mie îmi place de fața lor atunci când le spun adevărul!

             De ziua mea am primit niște cadouri foarte drăguțe, dar vreau să mă răsfăț și eu dar nu știu cu ce!?

                     

Dama cu camelii

                  „Mereu mi-am dorit să  fiu băiat, pentru  că  viața  socială a lor pare mai ușoară. Comportamentul unui bărbat poate fi scuzat și uitat foarte repede, pe când al unei adevărate doamne este  observat și criticat. În  mintea  bărbaților femeia este o slăbiciune, uneori iubire și  mângâiere  și  în cel mai rău caz  nimic,  o ființă fără apărare care poate fi călcat în picioare!

                      Vreau să fiu liberă, dar să fac ce am poftă, fără să dau cel mai mic amănunt  asupra vieții mele...  De multă vreme caut un amant  supus, îndrăgostit  fără bănuieli, iubit fără drepturi. Bărbații, în loc să fie mulțumiți că li se acordă pentru o  vreme îndelungată ceea ce de-abia sperau să obțină o  singură dată, cer socoteala amantei lor de prezent, de trecut și chiar de viitor. Pe măsură ce se obișnuiesc cu ea vor s-o domine și devin cu atât mai pretențioși cu cât li se dă tot ceea ce vor. Dacă mă hotărăsc să-mi iau acum un amant vreau să aibă trei calități destul de rare: să fie încrezător, supus și discret... „